PROFIL GENETIC AL RISCULUI DE TROMBOFILIE

Trombofilia este o tulburare biologică care se manifestă prin cu creşterea riscului de tromboembolism la nivelul venelor sau a arterelor.

Trombofilia se poate împărți în două categorii:

• ereditară
• dobândită

Trombofilia ereditară este o boală genetică care poate fi moștenită de la părinți.

Modul de transmitere poate fi autozomal recesiv (este necesară de câte o copie a genei afectate de la fiecare părinte) sau autozomal dominant (este nevoie de o singură copie a genei de la un singur părinte)

Trombofilia ereditară apare datorită prezenței unor anomalii genetice, care intervin în sinteza unor proteine cu rol în coagluare. Cele mai des întâlnite forme sunt:

• factorul V Leiden
• mutaţiile genei protrombinei.

Rareori pot fi întâlnite si deficitul de proteină S, proteină C sau antitrombină.

Trombofilia dobândită se datorează prezenţei unor nivele sanguine crescute a unor substanţe implicate în coagulare sau a unor anticorpi care favorizează coagularea (anticorpi antifosfolipidici). Trombofilia dobândită apare cel mai frecvent în cazul intervenţiilor chirurgicale, a traumatismelor sau a unor afecţiuni cum ar fi insuficienţa cardiacă congestivă sau unele afecţiuni respiratorii.

Profilul genetic al riscului de trombofilie include determinarea mutaţiilor genelor factorului V Leiden, factorului V R2, factorului II, MTHFR, PAI, factorului XIII, EPCR.

Factorul V Leiden

Proteina C activată (APC) acţionează în mod normal asupra factorilor Va şi VIIIa implicaţi în cascada coagulării.

Mutaţia genei care determină sinteza factorului V, are ca efect apariţia rezistenţei la APC manifestată prin scăderea capacităţii acesteia de a degrada enzimatic factorul Va.

Afecţiunea este responsabilă pentru 20-50 % din cazurile de tromboembolism venos şi este un important factor de risc al trombofiliei ereditare.

Factorul V R2

Prezenţa polimorfismului R2 este destul de frecvent întâlnită, incidenţa fiind de 1:10 în populaţia sănătoasă cu un factor de risc mediu pentru tromboză.

Un risc crescut pentru bolile cardiovasculare este întâlnit la cei care prezintă concomitent şi Factorul V Leiden.

Factor II (Protrombina)

Prezenţa alelei A se asociază cu niveluri crescute de protrombină (>30%), care vor induce o stare de hipercoagulabilitate uşoară.

Purtătorii acestei mutaţii au un risc de trei ori mai mare pentru a dezvolta tromboză cerebrală şi tromboză venoasă profundă. Riscul creşte semnificativ în asociere cu Factorul V Leiden.

MTHFR (metilentetrahidrofolatreductaza)

MTHFR este o enzimă care catalizează reducerea 5,10-metilenetetrahidrofolatului la 5-metilenetetrahidrofolat, un cofactor în remetilarea homocisteinei la metionină.

În cazul apariţiei mutaţiilor scade metabolizarea homocisteinei, ceea ce conduce la hiperhomocisteinemie, mai ales la persoanele cu deficit de folaţi.

Plasminogen Activator Inhibitor 1 (PAI-1)

Inhibitorul activatorului plasminogenului (PAI-1) deţine un rol important în procesul fibrinolitic.

Astfel, nivelurile plasmatice crescute de PAI-1 sunt responsabile de scăderea activităţii fibrinolitice şi se corelează cu dezvoltarea trombozelor arteriale sau venoase.

Factorul XIII (FXIII) V34L

Recent a fost identificat un polimorfism la nivelul genei care codifică factorulXIII. Varianta L a fost în general asociată cu un efect protector al bolii tromboembolice.

EPCR (Endothelial Protein C Receptor )

Receptorul leagă proteina C şi facilitează activarea complexului trombină-trombomodulină. De asemenea, mai are rolul de a lega APC şi de a inhiba activitatea anticoagulantă a acesteia.

Studiile efectuate au demonostrat ca EPCR poate influenţa legarea normală a proteinei C de membrana vasculară şi funcţia anticoagulantă a APC, dacă concentraţia locală este suficient de mare.

Purtătorii alelei A3 prezintă nivele crescute de EPCR în plasmă şi o predispoziție pentru tromboembolismul venos şi avort spontan.

Bibliografie:BIOCLINICA