ANTICOAGULANT LUPIC

Anticoagulanţii lupici sunt autoanticorpi împotriva fosfolipidelor încărcate negativ sau a complexelor de fosfolipide (fie cu beta 2-glicoproteină 1, fie cu factori de coagulare, cum este protrombina).

Semnificație clinică

Pot sa apară:

• în lupusul eritematos sistemic, dar şi în alte boli autoimune
• ca răspuns la tratamentul unor infecţii (de exemplu, infecţii ale tractului respirator la copii)
• la pacienţi aparent sănătoşi.

Anticoagulanţii lupici au fost asociaţi cu tromboza arterială şi venoasă şi cu pierderile de sarcină.

Prezenţa anticoagulanţilor lupici se asociază cu un aPTT prelungit.

Persoanele cu trombocitopenie şi deficienţă de factor II asociate cu prezenţa anticoagulanţilor lupici prezintă risc de sângerare.