CUPRU SERIC

Conţinutul total de cupru al unui adult este de 100 – 150 mg. Aproximativ 50% din această cantitate se găseşte în muşchi şi oase. Ţesuturile cu conţinut relativ crescut de cupru sunt sistemul nervos central, ficatul şi rinichii. La persoanele sănătoase, mai mult de 95% din cupru seric este încorporat în ceruloplasmină, restul fiind legat de albumină. Un nivel scăzut al cuprului seric determină afectarea severă a creşterii şi a eritropoiezei.

Nivel scăzut al cuprului seric:

• Ingestie crescută de fier sau zinc
• Dieta deficitară în cupru (rar)
• Boala Wilson (afecţiune ereditară), ca urmare a scăderii sintezei de ceruloplasmină şi a afectării transportului celular a ionilor metalici; în forma acută a bolii Wilson, ceruloplasmină şi cuprul pot să fie normale, datorită eliberării crescute de ceruloplasmină, ca urmare a inflamației hepatice; este utilă corelarea gradului de inflamaţie hepatică cu nivelul ceruloplasminei şi a cuprului.
• Malnutriţie
• Malabsorbţie
• Hipoproteinemie
• Sindrom nefrotic – Boala Menkes

Nivelul crescut al cuprului seric afectează în principal tractul gastrointestinal.

Nivel crescut al cuprului seric:

• Ciroza biliară primară
• Colangita sclerozantă
• Hemocromatoza
• Afecţiuni maligne (inclusiv leucemie)
• Tireotoxicoza
• Diverse infecţii
• Sarcină
• Consum de contraceptive sau estrogeni O concentraţie crescută a cuprului seric nu este suficientă pentru a indica o intoxicaţie.

Bibliografie:BIOCLINICA