ANTICORPI ANTITROMBOCITARI LIBERI IN SER

• Anticorpii anti-trombocitari pot fi autoimuni (îndreptaţi împotriva antigenelor trombocitare proprii) sau alloimuni(îndreptaţi împotriva antigenelor trombocitare exogene, de ex. în cazul femeilor gravide sau transfuziilor).
• Autoanticorpii reacţionează aproape întotdeauna cu determinanţi monomorfi, trombocitele autologe reprezentând cel mai bun material pentru detectarea autoanticorpilor.
• Alloanticorpii reacţionează cu determinanţi antigenici polimorfi localizaţi pe suprafaţa trombocitelor; aceştia nu reacţionează cu trombocitele autologe.
• Anticorpii antitrombocitari pot fi îndreptaţi faţă de un număr de ţinte antigenice aflate pe membrana plasmatică trombocitară, acestea putând fi antigene HLA clasa I sau antigene aparţinând glicoproteinelor trombocitare specifice: GPIIb/IIIa, GPIb/IX şi GPIa/IIa.³Complexul glicoproteic IIb/IIIa deţine un rol important în adezivitatea trombocitară, legând fibrinogenul, fibronectina, vitronectina şi factorul von Willebrand. Glicoproteina Ib/IX este principalul receptor pentru factorul von Willebrand, iar glicoproteina Ia/IIa este implicată în adeziunea colagenului.

Bibliografie:BIOCLINICA