POTASIU URINAR

Cea mai mare cantitate de potasiu se elimina pe cale renala; excretia K⁺ este variabila in limite foarte largi, in functie de aport. La nivelul nefronului, potasiul este supus celor trei mecanisme fundamentale: filtrare glomerulara, reabsorbtie completa in tubii proximali si secretie in tubii distali. Excretia de potasiu depinde exclusiv de procesele de filtrare si secretie. Scaderea nivelului de potasiu din celula tubulara renala obliga devierea schimbului ionic cu sodiu pe calea H⁺/Na⁺_.  In acest fel se produce eliminarea in exces a ionilor de hidrogen, urina devine acida, iar in fluidele organismului se dezvolta o alcaloza metabolica. Alcaloza metabolica constituie manifestarea cea mai obisnuita a pierderii potasice. Pierderile de potasiu prin rinichi apar in mai multe circumstante:

• exces de hormoni mineralocorticoizi

• leziuni tubulare renale

• supraincarcarea cu Na⁺ in fluidul tubular

• alcaloza

Hiperpotasemiile apar ca o tulburare a repartitiei potasiului. In insuficienta renala acuta potasiul nu se filtreaza glomerular si nu se secreta tubular in cantitati suficiente. Dializa extrarenala este cel mai sigur mijloc de corectare a valorilor potasiului la toti bolnavii cu hiperpotasemii accentuate.

Recomandari pentru determinarea potasiului urinar – investigarea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic in afectiuni renale si suprarenaliene; diagnosticul diferential al hipo-si hiperkaliemiilor.