IMUNOGLOBULINA IgA

Imunoglobulinele sunt sintetizate de către plasmocite, ca răspuns imun umoral la contactul sistemului imun cu antigenele. Reacţia primară după contactul iniţial este de formare a anticorpilor din clasa IgM, urmaţi apoi de anticorpii din clasa IgG şi IgA. Determinarea cantitativă a imunoglobulinelor poate oferi informaţii importante despre statusul imun umoral.

Niveluri crescute ale imunoglobulinelor pot să apară în proliferările imunoglobulinelor monoclonale sau policlonale: boli hepatice (hepatite, ciroze),infecţii acute şi cronice, boli autoimune. Un nivel crescut de IgA monoclonal apare în bolile limfoproliferative, mai ales în mielomul multiplu şi limfomul mediteranean cu localizare intestinală. Imunoglobulinemia monoclonală necesită investigaţii mai amănunţite de diagnostic diferenţial, pe lângă determinarea cantitativă.

Semnificație clinică

Niveluri crescute de IgA pot fi întâlnite şi în afecţiunile care afectează mucoasele, la nivelul cărora IgA este produs în cantităţi mari.

Niveluri scăzute ale imunoglobulinelor pot să apară la pacienţii cu boală cronică sinopulmonară, în ataxie-telangiectazie sau congenital. Pacienţii cu deficienţă congenitală de IgA sunt predispuşi la boli autoimune şi, în cazul transfuziilor, pot dezvolta anticorpi faţă de IgA şi anafilaxie.

Nivelul de IgA creşte în cazul exerciţiilor fizice şi scade în timpul sarcinii.

Bibliografie:BIOCLINICA