CLOR

Clorul (Cl) este anionul major extracelular, cu rol în menţinerea distribuţiei apei în organism, a presiunii osmotice şi a echilibrului electrolitic în compartimentul extracelular.

Semnificație clinică

Clorul este crescut în stările de deshidratare, în acidoza tubulară renală (acidoza metabolică hipercloremică), insuficienţa renală acută, acidoza metabolică asociată cu diaree prelungită şi pierdere de bicarbonat de sodiu, diabetul insipid, hiperfuncţia corticosuprarenaliană, intoxicaţia cu salicilaţi, administrarea intravenoasă excesivă de soluţie salină izotonă, dieta cu un conţinut extrem de ridicat de sare.

Nivelul clorului seric scade în hiperhidratare, în acidoza respiratorie cronică, nefrita cu pierdere de sare, alcaloza metabolică, insuficienţa cardiacă congestivă, criza Addisoniană, vărsături prelungite sau secreţie gastrică persistentă, aldosteronism, sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic, arsuri.

La persoanele normale, valoarea clorului seric variază puţin în timpul zilei, deşi există o scădere uşoară după ingestia de alimente, datorită utilizării clorului pentru producţia sucului gastric.

Indicații

• investigarea echilibrului hidroelectrolitic şi acidobazic

Bibliografie:BIOCLINICA