INTOLERANȚĂ LA LACTOZĂ

• Intoleranța la lactoză, numită și deficit de lactază, apare pe fondul incapacității organismului de a absorbi și metaboliza lactoza din alimente. Afectează circa 90% dintre persoanele native din estul Asiei, 65-75% din cei din Africa și aproximativ 7-20% din populația albă europeană și nord-americană.
  

  Cauze

  Intoleranța la lactoză este una dintre cele mai răspândite forme de deficit enzimatic intestinal. Lactaza, enzima care înlesnește metabolizarea lactozei prezente în unele alimente, are un nivel redus în cazul persoanelor cu intoleranță la lactoză. În mod normal, această enzimă, care ar trebui să se afle la nivelul intestinului subțire, transformă lactoza în glucoză și galactoză, care trec apoi în sânge.

  Nu se știe cu exactitate de ce lipsește această enzimă în cazul unor persoane, însă se crede că apare pe fondul unei iritații sau răniri a membranei intestinale sau, mult mai frecvent, ca urmare a unei anomalii la nivelul genelor implicate în sinteza acestei enzime.

  Factori de risc

  Printre factorii de risc care cresc probabilitatea ca o persoană să aibă intoleranță la lactoză se află:

  • Vârsta – intoleranța la lactoză apare, de obicei, la adulți. Problema apare foarte rar la copii sau bebeluși;
  • Rasa – intoleranța la lactoză afectează mai ales persoane de descendență africană, asiatică și hispanică;
  • Nașterea prematură – copiii născuți prematur au un nivel mai redus al lactazei din intestinul subțire, deoarece organismul începe să dezvolte această enzimă în ultima parte a trimestrului al treilea;
  • Boli care afectează intestinul subțire – o dezvoltare bacteriană excesivă, boala celiaca sau boala Crohn pot avea un impact asupra nivelului lactazei;
  • Unele forme de tratament pentru cancer – în special terapia prin radiații în zona abdominală sau complicațiile apărute pe fondul chimioterapiei pot crește riscul de intoleranță la lactoză.

  Tipuri de intoleranță la lactoză

  Intoleranța la lactoză poate fi primară, secundară și congenitală. Mai jos sunt câteva informații despre fiecare în parte:

  • Intoleranța primară – apare pe fondul reducerii activității lactazei la nivelul mucoasei intestinale. Cel mai devreme apare la vârsta de cinci ani, însă cele mai multe cazuri sunt descoperite în adolescență sau chiar la maturitate;
  • Intoleranța secundară – apare ca un simptom al gastroenteritei, al bolii Crohn sau ca un efect secundar al tratamentului pentru cancer. În acest caz, intoleranța poate fi temporară, iar nivelul lactazei poate reveni la normal după regenerarea țesutului intestinal;
  • Intoleranța congenitală – apare în cazuri rare și se transmite genetic, condiția fiind ca ambii părinți să transmită gena cu probleme mai departe. Se manifestă prin incapacitatea organismului de a sintetiza lactaza.

  Este bine de știut că circa 70% dintre persoanele cu intoleranță la lactoză au și intoleranță la fructoză. Printre alimentele care conțin fructoză se află mezelurile, zahărul și îndulcitorii naturali și artificiali, conservele care conțin zahăr, nucile acoperite cu zahăr sau sirop dulce, legumele dulci (morcov, porumb, roșii), produse dulci din comerț.

Bibliografie:BIOCLINICA