Vitamina H ste o vitamină hidrosolubilă ce face parte din complexul B. Spre deosebire de alte vitamine care provin din alimente, biotina poate fi sintetizată şi de flora bacteriană de la nivelul intestinului gros. Vitamina H joacă un rol important în transferul CO2 în cadrul metabolismului lipidic, glucidic şi proteic, funcţionând ca un cofactor enzimatic. Vitamina B7 este de asemenea implicată în reacţii biochimice multiple, cum ar fi metabolismul niacinei, degradarea aminoacizilor, formarea purinei (producerea acizilor nucleici) şi interacţionează cu histone prin intermediul biotinil-transferazei. Are rol de protecţie a pielii şi părului (încetineşte procesul de albire), având acţiune sinergică cu vitaminele A, B2 şi B6. Împiedică depunerea colesterolului la nivelul endoteliului vascular, contribuie la eliminarea substanţelor toxice şi a metaboliţilor acumulaţi în organism, facilitând astfel funcţiile ficatului şi ale vezicii biliare. Biotina ameliorează capacitatea de memorare, poate fi folosită în tratamentul alcoolismului, în hipercolesterolemie, ateroscleroză, hipertensiune arterială, angină pectorală, diabet zaharat, stress, ciroză hepatică, ulcer gastric, este utilizată uneori în programele de reducere a greutăţii.

Vitamina H se găseşte în carne (păsări de curte), în special organe (ficat şi rinichi), produse lactate (lapte, brânză şi unt), gălbenuşul de ou, stridii, homar, somon, ton, macrou, heringi, avocado, banane, căpşuni, pepene verde, grapefruit, coacăze negre, stafide, nuci, ciuperci, mazăre verde, conopidă, drojdie de bere, germeni de grâu, fasole, linte, tărâţe de ovăz, pâine din cereale integrale, fulgi de ovăz, unt de arahide. Ouăle consumate în stare crudă împiedică absorbţia vitaminei, datorită avidinei conţinută în albuşul de ou. Este o vitamină stabilă la căldură, dar sensibilă la lumină şi oxigen.

Doza zilnică recomandată de vitamina H este de 300 μg pentru adulţii sănătoşi şi femeile gravide şi aproximativ 350 μg/zi pentru femeile care alăptează.

Deoarece necesarul zilnic este mic, multe alimente conţin această vitamină şi organismul produce în mod natural biotina, deficienţele sunt rare. Tulburările metabolismului vitaminei H survin într-un context special: alimentaţia parenterală nesuplimentată cu biotină sau bolile ereditare ale metabolismului acestei vitamine. Deficienţa de biotinidază şi holocarboxilaz-sintetază sunt cele mai cunoscute forme de tulburări ale metabolismul biotinei. Absenţa piruvat-carboxilazei biotin-dependentă, propionil-CoA carboxilazei, metilcrotonil-CoA carboxilazei şi acetil-CoA carboxilazei poate duce la deficienţă carboxilazică multiplă, o afecţiune ameninţătoare de viaţă. Intervenţia terapeutică întârziată cu biotină poate duce la tulburări mentale şi neurologice ireversibile.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, carenţa de vitamina H este foarte rară; cu toate acestea poate fi întâlnită în practica medicală. Simptomele deficitului de B7 includ: oboseală, anorexie, greaţă, anemie, alopecie, dermatită seboreică, piele prea uscată sau prea grasă, culoare cenuşie a mucoasei bucale şi faringiene, glosita, mialgie, hiperestezie, conjunctivită, stări depresive, convulsii2;3.

Recomandări pentru determinarea vitaminei H – evaluarea deficitului de vitamina B7 în special la persoanele cu tulburări la nivelul tegumentelor şi fanerelor1;2;3.