Cobalamina este formată dintr-un tetrapirol plan cu un atom de cobalt central, o grupare nucleotidică (5,6-dimetilbenzimidazol) sub nivelul planului şi o parte prostetică deasupra planului. În funcţie de gruparea prostetică se identifică mai multe forme de cobalamină: metilcobalamina, care predomină în plasmă şi în citoplasmă, adenozilcobalamina, care predomină intramitocondrial, şi ciancobalamina, care este un preparat farmacologic stabil care trebuie convertit în alte forme pentru a fi activ metabolic. Pentru a fi activă cobalamina trebuie redusă din starea naturală oxidată (Co3+ sau Co2+). Cobalamina redusă (Co+) are două roluri cunoscute la om: transformarea metilmalonat CoA în succinil CoA (ca parte a oxidării acizilor graşi), reacţie catalizată de metilmalonil CoA mutaza – dependentă de cobalamină şi metilarea homocisteinei la metionină, reacţie catalizată de metionin sintetaza şi care necesită prezenţa de metiltetrahidrofolat, metilcobalamina servind drept cofactor. Deficienţa cobalaminei determină acumularea de metilmalonil CoA, homocisteină şi metiltetrahidrofolat, cu scăderea formei active, tetrahidrofolatul, ducând la alterarea sintezei ADN, rezultatul final fiind oprirea în diferite stadii ale interfazei a precursorilor hematopoietici. Consecinţa este apariţia anemiei megaloblastice care se poate asocia cu leziuni ireversibile ale SNC (prin deficit de metilare a proteinelor SNC).

Sursa alimentară de vitamină B12 este reprezentată de produsele animale (carne, lactate, ouă). Cobalamina este eliberată de proteinele de legare din alimente de către pepsină la pH-ul acid din stomac, se leagă de transcobalamina (TC) I salivară; în duoden cobalamina este eliberată sub acţiunea proteazelor pancreatice şi se leagă de factorul intrinsec (FI) (inclusiv cobalamina excretată biliar) produs de celulele parietale gastrice. Complexul cobalamină-FI este endocitat la nivelul celulelor ileale prin intermediul cubilinei şi megalinei, apoi este splitat şi cobalamina se leagă de TC II (sintetizată în ficat), acest complex părăsind bazolateral celulele ileale şi intrând în circulaţie la câteva ore după ingestie. O parte din cobalamină este internalizată la nivelul ficatului prin intermediul receptorilor pentru TC II, iar clearance-ul continuă în circulaţia sistemică, mai ales la nivelul rinichiului, cu un timp de înjumătăţire de 90 minute. ~70% din cobalamina plasmatică este legată de TC I (produsă de leucocite), acest complex nefiind preluat de ţesuturi (timp de înjumătăţire 9-10 zile). Conţinutul total de cobalamină al organismului este de 2.5 mg la adult, în timp ce pierderile zilnice (biliare şi urinare) sunt de numai 1 µg. Deficitul alimentar de vitamina B12 este extrem de rar, exceptând vegetarianismul strict, copiii născuţi din mame cu deficienţă sau în cazul dietei restrictive din fenilcetonurie. Absorbţia intestinală insuficientă reprezintă principala cauză de deficit de vitamină B121;2;3.

Recomandări pentru determinarea vitaminei B12 serice

  • Anemie megaloblastică  Gastrită atrofică cronică • Gastrectomie  Boli ale ileonului terminal (boală Crohn, limfom, rezecţie etc.) • Alcoolism cronic • Dietă vegetariană prelungită (ani)
  • Ingestia prelungită (ani) de inhibitori ai pompei de protoni/blocanţi de receptori H2
  • Pacienţi cu SIDA2;4