nfectiile de tract urinar (ITU) sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a cailor urinare.

Dupa localizare, ITU pot fi joase, cand sunt afectate uretra si vezica urinara si inalte, cand sunt cuprinse si ureterele si rinichii1,2.

Dupa simptomatologie, ITU pot fi asimptomatice – bacteriurie fara simptomatologie clinica si simptomatice – cand apare bacteriurie insotita de reactie inflamatorie (piurie) si manifestari clinice.

In mod normal tractul urinar este steril, exceptand uretra distala, care este colonizata cu bacterii provenite de pe tegumentul perineal, iar la femei si din vulva. Aceste bacterii contamineaza accidental urina vezicala in cazul unei recoltari inadecvate a probei de urina.

Raportul pe sexe a incidentei ITU variaza in functie de varsta, astfel: in primul an de viata, ITU sunt mai frecvente la baieti (consecinta a fimozelor si parafimozelor intalnite la aceasta varsta), apoi raportul tinde sa se egalizeze in prima copilarie, dupa care este dominat de sexul feminin, incidenta crescand proportional cu varsta (fiind asociata cu activitatea sexuala si sarcina). Diferenta dintre sexe dispare insa la varstnici, prin cresterea prevalentei la barbati, datorita afectiunilor prostatei.

ITU sunt favorizate de anomaliile structurale si neurologice care interfera cu fluxul urinar si de bolile sistemice (de exemplu diabetul si neoplaziile).

La pacientii varstnici, tarati, imunodeprimati si la copii ITU pot evolua asimptomatic sau nespecific (febra, tulburari digestive, scadere in greutate).

Inca din 1956 E. H. Kass a stabilit ca este semnificativ pentru ITU pragul de 105 UFC pentru bacilii Gram negativi/mL urina; pentru genul Staphylococcus pragul este 5×104 UFC/mL, iar pentru Candida albicans 104 UFC/mL1;2.