Hormonul de stimulare tiroidiană (TSH, tirotropină) se formează în celulele bazofile ale hipofizei anterioare şi are o secvenţă secretorie circadiană controlată de hormonul eliberator de TSH (TRH) produs de hipotalamus. Eliberarea hipofizară de TSH constituie mecanismul central de reglare pentru acţiunea biologică a hormonilor tiroidieni. TSH are o acţiune stimulatorie asupra formării şi secreţiei hormonilor tiroidieni, precum şi o acţiune proliferativă1;2.

Determinarea TSH reprezintă testul iniţial în diagnosticul afecţiunilor tiroidiene. Chiar şi mici modificări în concentraţia hormonilor tiroidieni vor determina modificări în sens invers (mult mai pronunţate) ale concentraţiei de TSH. Prin urmare TSH reprezintă un parametru foarte specific şi sensibil pentru controlul funcţiei tiroidiene, dar şi pentru detectarea şi excluderea unor afecţiuni ale axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian1;3;4.

Nivelul de TSH este crescut în hipotiroidismul primar (tiroidian) fiind cel mai sensibil test în această afecţiune. Dacă există semne clare de hipotiroidism, dar nivelul de TSH nu este crescut se suspectează un hipotiroidism secundar în cadrul unui hipopituitarism. Valori scăzute se întâlnesc în hipertiroidism. Dozarea TSH este utilă în monitorizarea tratamentului la pacienţii hipotiroidieni: valori scăzute se întâlnesc în cazul dozelor excesive de hormoni tiroidieni de substituţie. Valorile normale de TSH indică un tratament echilibrat1;4. 

Recomandări pentru determinarea TSH – diagnosticul afecţiunilor tiroidiene, diagnosticul diferenţial al afecţiunilor axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.