Transferina reprezintă proteina de legare plasmatică a fierului; este o glicoproteină de 79.57 kD, gena sa fiind localizată pe cromozomul 3q21; este generată, în principal, de celulele parenchimatoase hepatice, dar cantităţi mai mici sunt sintetizate şi în sistemul nervos central, ovar, testicul, celule T helper; rata de sinteză este invers proporţională cu depozitele de fier. Transferina are două situsuri de legare a fierului, fiecare dintre acestea legând un ion feric (Fe3+), iar în sânge există atât transferină monoferică, cât şi diferică. 1g de transferină poate lega 25.1 µmol sau 1.4 mg de fier. În mod normal, numai o treime din situsurile de legare ale transferinei sunt ocupate. Spre deosebire de sideremie, care prezintă variaţii diurne mari, nivelul transferinei serice este mult mai constant. Transferina furnizează fier către precursorii eritroizi şi alte celule prin legarea de receptori specifici de pe suprafaţa celulară. Cantitatea de fier furnizată este reglată printr-un mecanism de feedback negativ în funcţie de nevoile celulare pentru sinteza de hemoglobină1;7.

Recomandări pentru determinarea transferinei (în combinaţie cu sideremia şi feritina):

• Diagnosticul diferenţial al anemiilor, în special microcitare şi/sau hipocrome
• Evaluarea anemiei feriprive, talasemiei, anemiei sideroblastice
• Diagnosticul supraîncărcării cu fier şi hemocromatozei.