T3 este în principal responsabil de acţiunile hormonilor tiroidieni la nivelul diverselor organe ţintă.

Cea mai mare parte a hormonului T3 se formează extratiroidian, în special în ficat, prin deiodinarea enzimatică în poziţia 5′ a lui T4. Din acest motiv concentraţia serică de T3 reflectă mai mult starea funcţională a ţesuturilor periferice, decât performanţa secretorie a glandei tiroide. Reducerea conversiei T4 în T3 generează scăderea concentraţiei serice de T3. Conversia este diminuată de medicamente (propranolol, glucocorticoizi, amiodarona) sau în condiţiile unor afecţiuni non-tiroidiene severe („sindromul de T3 scăzut”).

Ca şi T4, peste 99% din cantitatea de T3 este legată de proteinele transportoare, dar cu o afinitate de 10 ori mai mică. T3 este mai activ metabolic decat T4, dar efectul său este mai puţin prelungit3;4.

Recomandări pentru determinarea T3 – diagnosticul tireotoxicozei T3 (TSH supresat cu T4 normal) sau a cazurilor în care FT4 este normal în prezenţa semnelor de hipertiroidism; stabilirea prognosticului la pacienţii cu boala Basedow-Graves; evaluarea tireotoxicozei induse de amiodarona; evaluarea tireotoxicozei artificiale (indusă de Cytomel); monitorizarea terapiei de substituţie cu T41;3;5.