Testosteronul constituie cel mai potent androgen sintetizat fiziologic în organism. La bărbaţi, după pubertate, principala sursă de testosteron o constituie testiculele şi doar o mică parte din acest hormon derivă din conversia periferică a androstendionului. La femeile adulte s-a estimat că mai mult de 50% din testosteronul seric rezultă din conversia periferică a androstendionului sintetizat în corticosuprarenale şi ovare, restul fiind secretat direct de către aceste glande.

În mod normal, aproximativ 60% din testosteronul circulant este legat cu o afinitate înaltă de globulina de legare a hormonilor sexuali (SHBG=sex hormone binding globulin). Restul cantităţii, cu excepţia unui procent de 1-2% (fracţiunea liberă), este slab legată de albumină (la nivel tisular, testosteronul disociază de albumină şi difuzează rapid în ţesuturi).  Procentul de testosteron legat de SHBG este mai scăzut la bărbaţi. Atât fracţiunea liberă cât şi cea legată de albumină sunt disponibile la nivel tisular (suma lor constituie testosteronul biodisponibil), în timp ce SHBG inhibă efectiv acţiunea testosteronului.

Determinarea cantitativă a fracţiunii libere a testosteronului seric constituie un mijloc de estimare a hormonului biologic activ.
La bărbaţi valorile testosteronului liber sunt scăzute în hipogonadism.
La femei nivelurile de testosteron liber sunt crescute în caz de hirsutism, în prezenţa sau absenţa bolii ovarelor polichistice1;2;3.

Recomandări pentru determinarea testosteronului liber

La bărbaţi: evaluarea funcţiei testiculare în condiţiile clinice asociate cu alterări ale proteinelor transportoare (obezitate, ciroză, afecţiuni tiroidiene).

La femei:  hirsutism sau virilizare3.