Virusul rubeolic face parte din familia Togavirus, genul Rubivirus, fiind agentul etiologic al rubeolei. Calea de pătrundere a virusului în organism este cea respiratorie. Perioada de incubaţie este de 12-23 de zile. Infecţia este, de obicei, autolimitată şi se caracterizează printr-o erupţie maculopapulară (localizată iniţial la nivelul feţei şi extinsă ulterior la trunchi şi membre), febră, limfadenopatie şi stare generală alterată.
Rubeola congenitală, transmisă pe cale transplacentară, poate avea consecinţe severe pentru făt, mai ales dacă este contactată în primele 4 luni de sarcină. Virusul rubeolic este teratogen şi poate determina malformaţii congenitale severe (surditate, defecte cardiovasculare şi oculare). Infecţia mamei în primul trimestru de sarcina este urmată în 80-90% din cazuri de infecţia transplacentară a fătului cu apariţia malformaţiilor congenitale. După săptămâna 22 de sarcină, defectele congenitale sunt rare la făt (mai ales surditate congenitala).
O infecţie primară este asociată cu prezenţa ac. anti virus rubeolic IgM. În cazul infecţiilor primare acute din timpul sarcinii, ac. specifici de tip IgM aufost detectaţi la 4-15 zile de la apariţia erupţiei în majoritatea cazurilor. În situaţia în care există suspiciunea unei infecţii primare acute, se recomandă recoltarea unei probe la 1-2 săptămâni de la apariţia erupţiei cutanate. Anticorpii specifici de tip IgM pot persista luni de zile după infecţia acută şi, posibil,şi după vaccinare.
Semnificație clinică
În cazul reinfecţiilor, ac. specifici de tip IgM sunt prezenţi la nivele scăzute/nedetectabile, dar nivelul ac. de tip IgG creşte semnificativ. Se consideră că reinfecţia asimptomatică a femeilor însărcinate este inofensivă pentru făt. Nou-născuţii infectaţi congenital prezintă ac. specifici de tip IgM la 2-12 săptămâni de la naştere; totuşi, absenţa IgM la naştere nu exclude infecţia congenitală. Prezenţa ac. anti virus rubeolic IgM sugerează o infecţie acută, o reactivare sau vaccinarea recentă.
Bibliografie:BIOCLINICA