Imunoglobulinele sunt sintetizate de către plasmocite, ca răspuns imun umoral la contactul sistemului imun cu antigenele.
Reacţia primară după contactul iniţial este de formare a anticorpilor din clasa IgM, urmaţi apoi de anticorpii din clasa IgG şi IgA.
De aceea, determinarea anticorpilor specifici este utilă în evaluarea statusului unei infecţii: în infecţiile acute sunt prezenţi anticorpii IgM, în infecţiile cronice predomină anticorpii IgG.
Determinarea cantitativă a imunoglobulinelor poate oferi informaţii importante despre statusul imun umoral.
Imunoglobulina G este principala imunoglobulină serică.
Niveluri crescute ale imunoglobulinelor pot să apară în proliferările Ig monoclonale sau oligoclonale: boli hepatice (hepatite, ciroze), infecţii acute şi cronice, boli autoimune, boli ale ţesutului conjunctiv.
O cauză majoră de creştere policlonală a IgG este sindromul de imunodeficienţă dobândită.
O creştere monoclonală a IgG poate să apară în gamapatiile monoclonale (mielomul multiplu), amiloidoza sistemică primară.
Scăderea semnificativă a nivelului IgG (congenitală sau dobândită) determină o susceptibilitate crescută la infecţii.
Bibliografie:BIOCLINICA