IMUNOGLOBULINA IgG

Imunoglobulinele sunt sintetizate de către plasmocite, ca răspuns imun umoral la contactul sistemului imun cu antigenele. Reacţia primară după contactul iniţial este de formare a anticorpilor din clasa IgM, urmaţi apoi de anticorpii din clasa IgG şi IgA. De aceea, determinarea anticorpilor specifici este utilă în evaluarea statusului unei infecţii: în infecţiile acute sunt prezenţi anticorpii IgM, în infecţiile cronice predomină anticorpii IgG.

Semnificație clinică

Determinarea cantitativă a imunoglobulinelor poate oferi informaţii importante despre statusul imun umoral.

Imunoglobulina G este principala imunoglobulină serică. Niveluri crescute ale imunoglobulinelor pot să apară în proliferările Ig monoclonale sau oligoclonale: boli hepatice (hepatite, ciroze), infecţii acute şi cronice, boli autoimune, boli ale ţesutului conjunctiv.

O cauză majoră de creştere policlonală a IgG este sindromul de imunodeficienţă dobândită. O creştere monoclonală a IgG poate să apară în gamapatiile monoclonale (mielomul multiplu), amiloidoza sistemică primară.

Scăderea semnificativă a nivelului IgG (congenitală sau dobândită) determină o susceptibilitate crescută la infecţii.

Bibliografie:BIOCLINICA