Prolactina este secretată de hipofiza anterioară şi eliberată episodic. Prolactina apare în ser sub trei forme diferite. Predomină forma monomerică (80%) care este activă din punct de vedere biologic şi imunologic; urmează în procent de 5-20%  forma dimerică (“big” prolactina) care este biologic inactivă, iar în proporţie de 0.5-5% forma tetramerică (“big-big”prolactina) cu activitate biologică scăzută3-5;8.

Organul ţintă pentru prolactină este glanda mamară unde îşi exercită funcţia lactogenică şi galactopoietică. Cercetările au arătat că prolactina nu intervine la pubertate în creşterea canalelor galactofore, acest proces necesitând prezenţa altor hormoni (estrogeni, corticoizi, insulină, somatotropină). Pe parcursul sarcinii nivelul prolactinei creşte sub influenţa valorilor crescute de estrogeni şi a producţiei de progesteron. Acţiunea de stimulare a glandei mamare va determina postpartum lactaţia4.

Concentraţiile mari de prolactină inhibă steroidogeneza ovariană precum producţia şi secreţia gonadotropilor hipofizari. Hiperprolactinemia (la femei şi la bărbaţi) este cea mai frecventă cauză a tulburărilor de fertilitate3;5;6.

Pentru depistarea hiperprolactinemiilor latente se folosesc teste de stimulare cu TRH şi metoclopramid9. Valori scăzute de prolactină se întâlnesc în sindromul Sheehan (apoplexia hipofizară) şi în hipogonadismul hipogonadotropic idiopatic1.

Recomandări pentru determinarea prolactinei

La bărbaţi: ginecomastie, infertilitate, azoospermie, suspiciuni de tumori hipofizare (microadenoame şi macroadenoame) şi mamare3;6;8.

La femei: diagnosticul ciclurilor anovulatorii, a dereglărilor ciclului menstrual, a amenoreei şi galactoreei hiperprolactinemice, infertilităţii, suspiciunilor de tumori hipofizare (microadenoame şi macroadenoame) şi mamare3;6;8.