Procalcitonina (PCT) reprezintă un precursor al calcitoninei alcătuit din 116 aminoacizi. După procesarea procalcitoninei rezultă calcitonina şi un peptid cu 21 aminoacizi (catacalcin)4.

PCT prezintă concentraţii crescute în infecţii severe de cauza bacteriană, fungică şi parazitară precum şi în sepsis. Afecţiunile virale (ex. hepatita B, infecţia HIV, infecţia CMV, meningita virală), alergice (reacţiile de hipersensibilitate de tip I-IV) şi autoimune nu determină o creştere a nivelului de procalcitonină. De asemenea infecţiile bacteriene limitate, infecţiile banale şi bolile inflamatorii cronice nu se însoţesc de creşterea procalcitoninei.

Nivelul de procalcitonină reflectă gradul răspunsului inflamator sistemic. Endotoxinele bacteriene deţin un rol crucial în procesul de inducere a acestei proteine. Alţi factori care influenţează nivelul de procalcitonină sunt: tipul şi mărimea organului infectat, speciile bacteriene, gradul de inflamaţie şi starea de reactivitate imună a organismului3. PCT devine detectabilă în 2-4 ore de la evenimentul declanşant, atingând niveluri maxime după 12-24 ore. În absenţa unui stimul persistent PCT este eliminată, timpul de înjumătăţire fiind de 24-35 ore. Din acest motiv parametrul poate fi utilizat pentru monitorizarea în dinamică a pacienţilor4.

Niveluri crescute se întâlnesc şi în şocul sever, sindromul răspunsului inflamator sistemic (SIRS) şi în sindromul disfuncţiei multiple de organ (MODS), chiar în absenţa focarelor bacteriene. În aceste cazuri nivelurile de procalcitonină sunt de obicei mai mici decât la pacienţii cu focare bacteriene3.

Recomandări pentru determinarea procalcitoninei

 – diagnosticul diferenţial al infecţiilor/inflamaţiilor (bacteriene/non-bacteriene);
– monitorizarea pacienţilor cu risc de infecţii, în scopul detectării complicaţiilor septice (postoperator, după transplant de organe, în cursul tratamentului imunosupresor, după traumatisme multiple);
– pentru evaluarea prognosticului şi a evoluţiei clinice la pacienţii cu boli infecţioase/inflamatorii severe: peritonite, sindromul de detresă respiratorie a adultului de cauză bacteriană, meningita bacteriană, pancreatita de etiologie biliară, sepsis la nou-născuţi, SIRS şi MODS3.