Osteocalcinul (denumit şi proteina G1a a osului) – principala proteină necolagenică a ţesutului osos – este produs exclusiv de osteoblaste, de aceea este un marker relevant al procesului de formare osoasă. Are o greutate moleculară de aproximativ 5800 daltoni şi este alcătuit din 49 aminoacizi, ce includ trei resturi de acid gama-carboxiglutamic. Este specific osului şi dentinei, iar sinteza sa implică prezenţa vitaminelor K şi D3. O parte din osteocalcin este eliberat în sânge, iar restul (peste 80%) intră în componenţa matricei osoase alături de colagen2;4;6. Osteocalcinul are rol în mineralizarea osoasă unde, datorită afinităţii sale deosebite pentru calciu, ar putea constitui situsul depunerii cristalelor de hidroxiapatita8.

In circulaţie sunt prezente atât osteocalcinul intact (49 aminoacizi) cât şi fragmentul mare N-MID (43 aminoacizi). Osteocalcinul intact este instabil datorită clivajului proteazic între aminoacizii 43 şi 44, în timp ce fragmentul N-MID rezultat în urma clivajului este mult mai stabil5. Osteocalcinul este metabolizat în principal în rinichi şi mai puţin la nivel hepatic; are un timp de înjumătăţire de aproximativ 5 minute8.

Nivelurile de osteocalcin sunt influenţate de vârstă (perioada de creştere rapidă), sex (mai mari la bărbaţi) şi cresc o dată cu instalarea menopauzei2. Valori crescute ale osteocalcinului se înregistrează în afecţiuni însoţite de creşterea turn-over-ului osos8.

Recomandări pentru determinarea osteocalcinului

– osteoporoza: monitorizarea terapiei antiresorbtive (tratament de substituţie hormonală, bifosfonaţi, calcitonina, modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni) şi estimarea riscului de fracturi; evaluarea altor afecţiuni osoase (inclusiv procese maligne)1;6;7.