IgM sunt anticorpii majori produşi în timpul răspunsului imun primar. Au o structură pentamerică, 5 molecule de IgM fiind legate printr-un oligopeptid joncţional. Factorul reumatoid (majoritatea cazurilor) şi izoaglutininele (α si β) de grupă sanguină ABO aparţin acestei clase5.
IgM reprezintă tipul de anticorpi produşi iniţial în cursul răspunsului imun şi prima clasă de imunoglobuline sintetizate de făt sau nou-născut. IgM nu traversează placenta. Din aceste motive demonstrarea anticorpilor IgM specifici este utila în evaluarea stadiului infecţiei (infecţie acuta: sunt prezenţi anticorpii IgM; infecţie cronica: predomina anticorpii IgG) şi a probabilitaţii infecţiei congenitale (un nou-născut cu anticorpi IgM este infectat; un nou-născut cu anticorpi IgG a dobandit pasiv, transplacentar, anticorpi materni).
Sindromul imunodeficienţei hiper-IgM se caracterizează prin absenţa IgG şi IgA din ser, asociată cu o creştere marcată a IgM.
Macroglobulinele produse în boala Waldenström aparţin clasei IgM şi pot induce un sindrom de hipervascozitate a serului. Un nivel monoclonal >2 g/dL reprezintă un criteriu major de diagnostic.
Creşteri policlonale ale IgM se întalnesc în diverse condiţii infecţioase sau inflamatorii. Nivelul IgM este tipic crescut în ciroza biliară primitivă. Scăderi ale IgM se înregistrează în hipogamaglobulinemia congenitală sau dobandită, caracterizată clinic prin infecţii recurente4.

Recomandări pentru determinarea IgM

• evaluarea imunităţii umorale;
• diagnosticul şi monitorizarea tratamentului în macroglobulinemia Waldenström;
• evaluarea probabilităţii infecţiilor in utero4.