IgG reprezintă 75% din imunoglobulinele plasmatice. Sunt anticorpii majori produşi ca răspuns la un contact secundar cu un antigen. Străbat endoteliile şi placenta şi induc pasiv imunitatea la nou născut.
Neutralizează toxinele bacteriene şi funcţionează ca opsonine (se leagă de suprafaţa bacteriană favorizând fagocitoza)5.
Scăderile semnificative de IgG, de cauză congenitală sau dobândită, cresc susceptibilitatea individuală pentru infecţii bacteriene. Astfel, în cazul pacienţilor cu infecţii repetate trebuie verificat nivelul imunoglobulinelor serice deoarece, în cazul unui deficit, pot beneficia de tratament cu gamaglobuline.
Pe de altă parte, niveluri crescute de IgG se întâlnesc la persoanele imunocompetente, ca răspuns la o mare varietate de procese infecţioase sau inflamatorii. Prezenţa anticorpilor IgG specifici a fost demonstrată pentru numeroase organisme; împreună cu determinarea IgM specifice contribuie la diagnosticul serologic de infecţie acută sau cronică.
O cauză majoră de creştere policlonală a IgG o reprezintă sindromul imunodeficienţei dobândite. Creşteri policlonale ale IgG se înregistrează, de asemenea, în scleroza multiplă şi în unele hepatite cronice4.
Creşteri monoclonale ale IgG se întâlnesc în multe cazuri de mielom multiplu, un nivel >3g/dL constituind un criteriu major de diagnostic.

Recomandări pentru determinarea IgG

• evaluarea imunităţii umorale;
• diagnosticul şi monitorizarea terapiei în mielomul IgG;
• estimarea riscului de infecţii, în special la copii şi pacienţi cu limfoame4.