Informaţii generale  

În 1968 două grupuri de cercetători din SUA şi Suedia au anunţat descoperirea unei noi imunoglobuline care a fost denumită IgE. Imunoglobulinele E se găsesc în principal în secreţiile mucoase de la nivelul tractului gastrointestinal şi respirator, în ser fiind prezente în concentraţii foarte mici. Creşteri ale nivelului IgE sunt înregistrate în afecţiuni alergice, boli parazitare, boala Hodgkin, mielom multiplu de tip IgE.

Manifestările clinice majore ale afecţiunilor alergice IgE mediate sunt anafilaxia, astmul, rinita alergică, dermatita atopică, alergia alimentară, alergia la înţepături de insecte, alergia la latex.

Aceste tipuri de alergie sunt răspândite ubicuitar, iar prevalenţa lor este în continuă creştere1.

Apariţia bolilor sau sindroamelor alergice solicită intervenţia, pe de o parte a subiecţilor “predispuşi” (“atopici” în general), iar pe de altă parte a unor factori de mediu extern – aproape totdeauna – denumiţi alergeni1;4;7.

Atopia se referă la tendinţa moştenită de a produce continuu anticorpi de tip IgE faţă de mai mulţi alergeni obişnuiţi din mediu (ingeraţi sau inhalaţi). Astfel definiţia atopiei este limitată la o condiţie cu trăsături imunologice şi clinice specifice, care afectează însă un procent semnificativ din populaţia generală (estimat ca fiind 10-30% în ţările dezvoltate). Etiologia atopiei nu este cunoscută. Studiile epidemiologice, familiale, pe gemeni monozigoţi, precum şi cele pe modele animale indică faptul că factorii genetici sunt implicaţi în atopie, atât în reglarea producerii de IgE totale cât şi în producerea de IgE faţă de epitopi specifici. Cu toate acestea, nu s-a stabilit încă o bază genetică pentru variatele manifestări ale atopiei1.