Progresul tehnologic a furnizat laboratoarelor instrumente noi de cuantificare a anticorpilor IgE alergen-specifici atât în ser cât şi pe suprafaţa bazofilelor.

Alături de determinarea în ser de IgE alergen-specifice prin metode automate standardizate au fost  dezvoltate şi teste funcţionale care mimează in vitro contactul dintre alergeni şi celulele responsabile de apariţia simptomelor alergice şi care pun astfel în evidenţa sensibilizarea de tip imediat. Printre acestea se numără şi testul de degranulare a bazofilelor (BDT) cu măsurarea sulfidoleucotrienelor eliberate.

Până nu demult s-a considerat ca bazofilele, care reprezintă doar un procent de 0.5% din totalul leucocitelor din sângele periferic, sunt doar forme circulante ale mastocitelor cu semnificaţie minoră. Date recente indică însă faptul că bazofilele sunt clinic relevante şi deţin alături de mastocite un rol esenţial în răspunsul alergic de tip imediat. Prima orientare către studii funcţionale ale bazofilelor a fost testul de eliberare a histaminei, însă beneficiul său clinic a fost controversat datorită sensibilităţii şi specificităţii reduse.

Testul efectuat în laboratorul nostru are o sensibilitate ridicată şi, spre deosebire de măsurarea IgE specifice în ser, determină şi anticorpii IgE specifici legaţi de bazofile.

Mai mult, ca test clasic de “provocare”, BDT reprezintă singurul instrument diagnostic in vitro pentru studierea unui număr mare de reacţii adverse la aditivi alimentari şi medicamente (anestezice, antiiflamatoare nesteroidiene, antibiotice) care nu sunt IgE mediate (aşa-zisele pseudo-alergii în care se produce cel mai adesea o degranulare celulară directă).

Avantajul este ca la BDT nu intervin mediatori preformaţi ca în cazul testului de eliberare a histaminei; în cazul existenţei unei sensibilizări, leucotrienele sunt sintetizate abia după contactul cu alergenul. De asemenea testul nu este alterat printr-o eliberare toxică a mediatorilor preformaţi3;4;5.

Reacţii adverse la aditivi alimentari

Aditivii sunt substanţe adăugate alimentelor sau preparatelor farmaceutice în scopuri multiple, vizând:

  • conferirea unor calităţi gustative (edulcorante, aromatizante, excitante şi/sau secretorii);
  • conservarea pe termen lung (antioxidanţi, antibacteriene).

Numeroşi aditivi au fost incriminaţi în producerea unei palete largi de reacţii adverse, de la letargie până la astm sever şi anafilaxie. Următoarele substanţe au fost în mod extensiv analizate: coloranţi sintetici, sulfiţi, monosodium glutamat (MSG), aspartam şi benzoaţi. Astfel, un studiu recent efectuat în Germania a estimat o prevalenţă a reacţiilor adverse la aditivi alimentari de 0.18%.

Unii aditivi alimentari sau farmaceutici au fost implicaţi în producerea astmului profesional, urticariei cronice sau dermatitei atopice. Cu toate acestea, multe din aceste reacţii nu au fost confirmate prin proceduri diagnostice adecvate. Acest lucru se datorează faptului că aditivii sunt în general molecule mici care determină manifestări clinice similare alergiei de tip imediat însă prin mecanisme non-IgE, cum ar activarea sistemului complementului şi eliberarea directă a histaminei şi leucotrienelor din leucocite