Polenul atmosferic este alergenul atopic răspândit în toată zona temperată răspunzător, în funcţie de ţară şi localităţi, de un număr relativ mare de rinite intermitente, rino-conjunctivite şi astm bronşic. In mod obişnuit plantele cu polen alergogen se împart în: graminee, ierburi, arbori.

Gramineele cuprind circa 9000 de specii. Există variaţii mari în lume în ceea ce priveşte polenizarea lor. În Europa această perioadă cuprinde lunile mai-iulie. Cynodon dactylonLolium perenaeSorghum halepenseBromus inermisHolcus lanataPhleum pratenseTriticum sativumFestuca elation sunt cele mai importante plante polenic alergogene în ţara noastră şi în Europa temperată.

Alergenii proveniţi de la graminee pot fi clasificaţi în 13 grupuri distincte de proteine cu proprietăţi biochimice diverse. Astfel, grupurile 1 (ex. Lol p 1, Phl p 1), 2 şi 3 (ex. Lol p 2, Lol p 3) sunt β-expansine prezente la majoritatea speciilor de graminee. Grupurile 4 şi 13 (ex. Lol p 4, Phl p 4, Phl p 13) sunt enzime implicate în degradarea pectinelor, în timp ce grupul 5 (Lol p 5, Phl p 5, Poa p 5) şi grupul 6 sunt ribonucleaze. Alergenii minori sunt incluşi în grupul 7 al proteinelor care leagă calciu, grupul 10 al proteinelor citocromului C şi în grupul 12 al profilinelor. Funcţia alergenilor din grupul 11 este necunoscută2;4.

Polenul de ierburi este al doilea în ceea ce priveşte sensibilizarea polinică la noi în ţară şi provine de la specii de Asteraceae, Urticaceae, Chenopodiaceae şi Brassicaceae. Dintre Asteraceae prezintă importanţă clinică AmbrosiaArtemisia vulgaris şi Hellianthus annus (floarea-soarelui); dintre Urticaceae se remarcă Urtica dioica(urzica), Parietaria officinalis şi judaica, iar dintre Brassicaceae,  Brassica napus (napul).

Sensibilizările cele mai numeroase şi mai severe apar la polenul de Ambrosia (Ambrosia artemisitolia, psilostachya, trifida). În România aceste plante cresc pe Valea Mureşului, înfloresc vara târziu şi toamna devreme, iar epidemiile de astm bronşic (sever) apar toamna târziu.

O oarecare importanţă prezintă polenul de Artemisia absinthiumArtemisia vulgaris (pelin negru) şi Crysantemum care apare în ţara noastră mai ales la mijlocul şi sfârşitul verii4.

Alergenii majori proveniţi de la Asteraceae includ liazele pectinelor (ex. Amb a 1, 2), proteinele legate de transferul electronilor (ex. Amb a 3) şi β-extensinele; alergenii minori sunt reprezentaţi în principal de profiline (Amb a 8, Art v 4) şi proteine de transfer al lipidelor (ex. Amb a 6, Art v 3)2.

În România polenul de arbori este dominant în lunile martie-mai şi apoi iunie. Arborii, din punct de vedere alergologic, reunesc familia Fagale, cu subdiviziunile ei (ex.: Betulacee, Fagacee, Ulmacee, Platunacee, Oleacee etc). Deşi polenul de arbori este puţin alergizant, în unele zone sensibilizarea poate fi importantă4.

Alergenii majori proveniţi de la Fagale sunt: proteinele legate de patogeneză (PR-10) care posedă activitate de ribonucleaze (ex. Bet v 1), pectin-metil-esterazele, proteinele asemănătoare globulinelor şi proteinele de transfer al lipidelor (LTP). Printre alergenii minori se numără profilinele (ex. Bet v 2), izoflavon-reductaza (ex. Bet v 5), peptidil-prolil izomeraza (ex. Bet v 7), proteinele care leagă calciul (ex. Bet v 3, 4)2.