IgE sunt imunoglobuline fixate prin fragmentul Fc pe suprafaţa mastocitelor; cuplarea lor cu antigenul produce degranularea mastocitului cu declanşarea reacţiei alergice (tip I, imediat, anafilactic)6.
În serul persoanelor normale concentraţia IgE reprezintă mai puţin de 0.001% din totalul imunoglobulinelor. IgE deţin un rol important în medierea reacţiilor alergice care se produc în urma expunerii la alergeni a indivizilor susceptibili (atopici).
IgE au o structură similară cu a celorlalte imunoglobuline, fiind alcătuite din 2 lanţuri uşoare şi 2 lanţuri grele. Lanţurile grele ale fiecărei molecule de IgE conţin o regiune variabilă responsabilă de specificitatea antigenică.
Deoarece mielomul IgE este extrem de rar, utilitatea clinică a determinării IgE se rezumă în general la rolul său de mediator al răspunsului alergic. Majoritatea moleculelor de IgE din ser sunt fixate pe suprafaţa mastocitelor şi a granulocitelor bazofile. Interacţiunea alergenilor cu IgE specifice de pe suprafaţa acestor celule determină eliberararea de histamină şi a altor substanţe vasoactive, iniţiind astfel reacţia alergică. Aproximativ jumătate din indivizii cu rinită alergică sau astm prezintă niveluri crescute de IgE; restul, deşi au concentraţii crescute de IgE alergen specifice, prezintă niveluri normale de IgE totale. Studiile au indicat că nivelul IgE totale este adesea crescut la pacienţii cu dermatită atopică, iar nivelul IgE tinde să se coreleze cu severitatea eczemei.
Concentraţia IgE este de asemenea crescută la pacienţii cu infestări parazitare, aspergiloza bronhopulmonară alergică şi într-un anumit tip de imunodeficienţă (sindromul Job)5.