IgA reprezintă 10-15% din totalul imunoglobulinelor1. IgA sunt anticorpii secretori majori; se găsesc în lacrimi, salivă, secreţii respiratorii, gastrointestinale şi urogenitale. In forma dimerică (IgA2) conţin suplimentar 2 lanţuri oligopeptice: unul joncţional şi altul secretor (o glicoproteină). IgA2 este rezistentă la acţiunea proteolitică şi are rol în aglutinarea bacteriilor, împiedicând astfel penetrarea mucoaselor5.

Concentraţii crescute de IgA monoclonale apar în afecţiuni limfoproliferative, în special mielomul multiplu IgA şi limfomul „mediteranean” cu localizare intestinală. Un vârf monoclonal >2g/dL constituie un criteriu major de diagnostic pentru mielomul multiplu. Creşteri ale IgA pot fi întâlnite în numeroase afecţiuni ale suprafeţelor mucoase. Scăderi ale IgA se înregistrează la pacienţii cu boala sinopulmonară cronică, ataxie-telengiectazie şi deficit congenital. Unele deficite clinic semnificative de IgA sunt însoţite de un deficit concomitent de IgG2 şi IgG4.

Pacienţii cu deficit congenital de IgA sunt predispuşi la afecţiuni autoimune şi pot dezvolta anticorpi faţă de IgA, avand risc de anafilaxie dacă sunt transfuzaţi cu sânge ce conţine IgA1;4.

Recomandări pentru determinarea IgA 

• evaluarea imunităţii umorale;  
• monitorizarea tratamentului în mielomul IgA4.