Gastrina este un hormon secretat de celulele G antrale şi are rolul de a stimula producţia de HCl gastric, motilitatea antrală, secreţia de pepsină şi factor intrinsec.

In circulaţie gastrina este prezentă sub mai multe forme moleculare, cele mai importante fiind G-34 („big gastrin”) şi G-14 („minigastrin”)3. Valorile gastrinei prezintă variaţii circadiene şi fluctuaţii fiziologice în raport cu mesele.

Determinarea gastrinei deţine un rol important în diagnosticul tumorilor Zollinger-Ellison (gastrinoame) în prezenţa hiperacidităţii1.

In condiţii à jeun, la persoanele sănătoase, nivelurile gastrinei circulante nu depăşesc 100 pg/mL, pe când la cele cu sindrom Zollinger-Ellison sunt semnificativ crescute peste limita superioară a normalului2.

Tumorile neuroendocrine asociate cu sindromul Zollinger-Ellison sunt caracterizate prin hiperaciditate gastrică şi ulcer gastro-duodenal; se pot asocia diareea şi steatoreea. Nivelurile de gastrină >500-600 pg/mL la un pacient cu hiperaciditate gastrică bazală indică adesea prezenţa unui gastrinom, deşi aceste valori pot fi întâlnite şi în unele cazuri de hiperplazie a celulelor G antrale. Un procent de 15-20% din pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison asociază şi alte tumori endocrine cum ar fi: adenom paratiroidian, insulinoame, tumori hipofizare şi suprarenaliene (sindrom Cushing), fiind încadrat în sindromul Werner (neoplazii endocrine multiple de tip I). Gastrinoamele sunt maligne în 62% din cazuri, iar 44 % din pacienţi prezintă metastaze. De obicei gastrinoamele sunt localizate în pancreas, dar îşi pot avea originea şi la nivelul duodenului. Au fost descrise doar câteva cazuri de gastrinoame cu localizare primară la nivelul stomacului3.

Niveluri crescute de gastrină sunt întâlnite şi în alte condiţii patologice cum ar fi: anemia pernicioasă (nivelurile de gastrină cresc proporţional cu gradul hipoacidităţii gastrice), obstrucţia pilorică cu distensie antrală, după vagotomie precum şi la unii pacienţi cu boală ulceroasă obişnuită.

Deoarece aproximativ jumătate din pacienţii cu tumori Zollinger-Ellison au niveluri bazale de gastrină <500 pg/mL (care nu permit diferenţierea unui gastrinom de alte condiţii asociate cu hipergastrinemie), sunt adesea necesare proceduri de confirmare2. Acestea constau în determinarea gatrinemiei în urma administrării unor substanţe, secretina oferind cea mai bună acurateţe a diagnosticului2. In mod normal administrarea intravenoasă de secretină reduce secreţia de gastrină, dar la pacienţii cu gastrinom nivelurile serice de gastrină înregistrează o creştere paradoxală2.