Serul uman conţine un amestec variabil de izoenzime ale fosfatazei alcaline (ALP) provenite în principal din ficat, intestin, rinichi şi os. In timpul sarcinii fosfataza alcalină poate fi derivată din placentă. Anumite tumori maligne pot de asemenea produce o izoenzimă ALP5.

Fosfataza alcalină de origine osoasă, enzima isoformă a fosfatazei alcaline, este o glicoproteină tetramerică care se găseşte pe suprafaţa osteoblastului şi este eliberată în circulaţie prin acţiunea enzimei fosfatidil-inozitol-glicanaza. Ostaza intervine în calcificarea matricei osoase prin  clivarea pirofosfatului – un inhibitor al mineralizarii osoase5. Fosfataza alcalină osoasă este cunoscută astfel ca un indicator sensibil şi fidel al metabolismului osos. Are un timp de înjumătăţire lung, nu este afectată de clearance-ul renal şi nu prezintă variaţii diurne.

Un nivel ridicat al izoenzimei osoase este întâlnit în perioada de creştere osoasă, în cursul procesului de vindecare a fracturilor, cât şi în afecţiuni ale sistemului osos caracterizate prin hiperactivitate osteoblastică şi remodelare osoasă cum ar fi boala Paget, rahitism, osteomalacie, acromegalie, osteosarcom, sarcom Ewing, metastaze osoase (în special asociate cu carcinom prostatic şi mamar)2;3;4.

Impreună cu ceilalţi markeri de formare sau resorbţie osoasă, ostaza poate fi utilizată în monitorizarea tratamentului antiresorbtiv la femeile cu osteoporoză aflate în perioada post-menopauză4.

Recomandări pentru determinarea fosfatazei alcaline de origine osoasă – utilitate în diagnosticul şi evaluarea severităţii afecţiunilor metabolice ale osului cum ar fi boala Paget, osteomalacie, precum şi a altor condiţii asociate cu turn-over crescut: acromegalie, hiperparatiroidism, tumori osoase primare sau metastatice; monitorizarea eficienţei terapiei antiresorbtive în osteoporoză şi boala Paget4; monitorizarea tratamentului cu hormon de creştere3.