Fibrinogenul (factorul I al coagularii) este o glicoproteina dimerica cu greutate moleculara de aproximativ 340kD, prezenta in plasma si in α-granulele plachetare. Este sintetizat in ficat la o rata de 1.7-5 g/zi1. Fiecare din cele doua subunitati contine trei lanturi polipeptidice: Aα, Bβ si γ. Fibrinogenul are o structura trinodulara, domeniul central globular fiind denumit domeniul E, care cuprinde capetele N-terminale ale celor sase lanturi polipeptidice, iar domeniile D contin capetele C-terminale ale celor trei lanturi. Timpul de injumatatire al fibrinogenului este de 3-5zile8.

Fibrinogenul constituie substratul de actiune atat pentru trombina, ultima enzima din cascada coagularii, cat si pentru plasmina, enzima a sistemului fibrinolitic. Trombina se leaga la domeniul central al fibrinogenului si elibereaza cate doua fibrinopeptide A si B de la nivelul fiecarei molecule, expunand astfel situsurile de legare din domeniul E complementare situsurilor din domeniile D ale altor monomeri de fibrina. Aceste situsuri de legare complementare duc la formarea initial a protofibrilelor de fibrina, care agrega in fibre groase, iar acestea se ramifica intr-o retea de fibre interconectate. FXIIIa stabilizeaza polimerul de fibrina prin formarea de legaturi incrucisate.

Plasmina cliveaza atat fibrinogenul cat si fibrina. In urma actiunii plasminei asupra fibrinogenului sunt eliberate fragmentele X, Y, D si E. Fragmente similare sunt eliberate in urma digestiei fibrinei, precum si D-dimeri si alti produsi de degradare care prezinta legaturi covalente incrucisate. Desi fragmentul X poate inca polimeriza intr-un cheag slab, fragmente Y si D inhiba polimerizarea monomerilor de fibrina8.

In plus fibrinogenul apartine grupului proteinelor de faza acuta (valori crescute apar dupa 24-48 ore de la producerea evenimentului)1.

Recomandari pentru determinarea fibrinogenului  

          – detectarea deficitului congenital sau dobandit al fibrinogenului (a-/hipo-/disfibrinogenemii); 

          – monitorizarea terapiei trombolitice; 

          – ca indicator al reactiilor consumptive cu/fara fibrin(ogen)oliza; 

– evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor trombotice cardiovasculare (de ex. IMA, AVC); 

           procese inflamatorii acute1;2;6.