Factorii reumatoizi sunt un grup heterogen de autoanticorpi faţă de determinanţii antigenici ai regiunii Fc a moleculelor de IgG, care formează complexe IgG-anti-IgG în circulaţie sau în lichidul sinovial. De obicei sunt anticorpi de tip IgM, dar pot fi şi de tip IgG sau IgA1;4.

Nivelul seric al factorului reumatoid este crescut în peste 70% din cazurile de poliartrita reumatoidă, având un rol important în producerea manifestărilor extraarticulare. Factorul reumatoid precede debutul bolii uneori cu mai mulţi ani. In prezenţa sa, riscul de apariţie a artritei reumatoide este de 5-40 de ori mai mare decât la persoanele seronegative5. Nu este implicat în iniţierea procesului inflamator care cauzează artrita reumatoidă, dar probabil determină perpetuarea şi amplificarea acestuia.

În funcţie de prezenţa sau absenţa factorului reumatoid, poliartrita reumatoidă este clasificată în 2 categorii: seropozitivă sau seronegativă. Pacienţii seropozitivi au un risc mai mare decât cei seronegativi de a dezvolta artrită erozivă cu impotenţă funcţională articulară şi manifestări extraarticulare cum ar fi: noduli reumatoizi, determinare pulmonară de boală, vasculită, sindrom Felty (neutropenie şi splenomegalie asociate cu artrită reumatoidă), polineuropatie, serozite şi sindrom Sjögren secundar.

Factorul reumatoid nu este specific pentru poliartrita reumatoidă, fiind întâlnit şi în alte boli ale ţesutului conjunctiv, precum şi în infecţii cronice (endocardită, tuberculoză, hepatita B)1. Unii factori reumatoizi se pot comporta ca proteine care precipită la frig (crioglobuline)4.

Recomandări pentru determinarea factorului reumatoid – diagnosticul diferenţial şi prognosticul afecţiunilor inflamatorii articulare (artrite)4; test screening util în cazul în care se suspectează crioglobulinemie mixtă tip II sau sindrom Sjögren; monitorizarea serială a pacienţilor cu sindrom Sjögren (dispariţia factorului reumatoid poate fi un semnal pentru debutul unui limfom)1.