Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele (cu cavităţile conecte: sinusurile paranazale şi urechea medie), orofaringele şi laringofaringele. Datorită lipsei barierelor anatomice distincte între segmentele căilor respiratorii superioare, infecţia se poate propaga prin continuitate, cu frecvente complicaţii prin afectarea urechii medii, a laringelui şi chiar a căilor respiratorii inferioare1;2;6.

Faringitele şi tonsilitele sunt cele mai frecvente afecţiuni ale tractului respirator superior pentru care pacientul se adresează medicului şi, implicit, laboratorului.

În diagnosticul microbiologic, laboratorul trebuie să aibă în vedere flora bacteriană care există în mod normal în anumite situsuri anatomice. Această floră normală, care se află într-o relaţie de simbioză cu gazda, joacă un rol important în protecţia acesteia faţă de microorganismele patogene, putând preveni proliferarea şi invazia acestora prin diferite mecanisme1. Etajul supraglotic al tractului respirator găzduieşte o floră bacteriană ce cuprinde peste 200 specii repartizate la nivelul crevaselor gingivale, plăcii dentare, mucoasei jugale şi linguale, oro-faringelui, criptelor amigdaliene şi nazofaringelui, bacteriile anaerobe dominându-le pe cele aerobe în proporţie de 5-10:12.

Etiologia faringitelor

Infecţiile virale

Aproximativ 70% din faringite sunt de etiologie virală: rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, paragripale, Coxsackie A, virusul Epstein-Barr care determină mononucleoza infecţioasă caracterizată prin angină severa, frecvent ulcerată, adenita cervicală şi semne de afectare sistemică1;2;6.
Au evoluţie auto-limitantă dar, prin lezarea epiteliului respirator şi obturarea congestivă a orificiilor sinuzale sau a trompei lui Eustachio, favorizează suprainfecţia cu bacterii din microbiota indigenă.
Infecţiile bacteriene

Cel mai frecvent implicat este Streptococcus pyogenes(Streptococ β hemolitic grup A, PYR pozitiv). Streptococcus pyogenes este unul dintre patogenii umani importanţi, singurul rezervor cunoscut în natură fiind reprezentat de pielea şi mucoasele umane; imprimă gravitate faringitelor prin complicaţiile infecţioase (sinuzite, otite medii, mastoidite, adenite cervicale supurate, abces amigdalian, flegmon amigdalian, celulita difuză a planseului bucal – angina Ludwig) şi post infecţioase (reumatism articular acut, glomerulonefrita acută, cardita reumatismală). Prezenţa antigenelor Lancefield de grup A nu este specifică pentru Streptococcus pyogenes, acestea putând fi prezente şi în cadrul grupului anginosus, din care fac parte Streptococcus anginosus, Streptococcus constellatus şi Streptococcus intermedius. Testul PYR diferenţiază Streptococcus pyogenes care este responsabil de majoritatea faringitelor bacteriene de grupul anginosus care face parte din microbiota faringiană normală1;4;5.
Faringitele cu tulpini eritrotoxigene de Streptococcus pyogenes se însoţesc de scarlatină1;2.

Abcesul periamigdalian apare mai frecvent la copiii peste 5 ani şi adulţii tineri, putând deveni o infecţie gravă prin afectarea ţesuturilor adiacente, ca şi prin erodarea arterei carotide. Organismele implicate sunt în principal: Streptococcus pyogenes, Arcanobacterium haemolyticum, Staphylococcus aureus, anaerobii (e.g. Fusobacterium spp. şi Bacteroides)1;2.
Streptococii β hemolitici grup C şi Gpot determina faringite a căror evoluţie poate fi gravă.
Arcanobacterium haemolyticum– poate cauza, mai frecvent la adulţii tineri, faringită şi abces periamigdalian. Faringitele, asemănătoare celor streptococice, se însoţesc de erupţie scarlatiniformă şi/sau adenită cervicală la circa 50% dintre pacienţi. Întrucât face parte din flora comensală, doar creşterea predominantă în placa de izolare are semnificaţie clinică2;5.
Chlamydia pneumoniae– cauză frecventă a faringitelor2.
Mycoplasma pneumoniae– determină până la 10% din faringitele şcolarilor2.
Neisseria gonorrhoeae– faringita gonococica apare după raporturi sexuale aberante şi evoluează benign. Investigaţia de laborator se face doar la cerere expresă. Microscopia nu are valoare din cauza numeroaselor neisserii nepretenţioase din microbiota orofaringiană2.
Corynebacterium diphteriae– determină faringita sau angina pseudomembranoaă gravă, însoţită de toxemie. Complicaţiile cele mai de temut sunt cele ce implică sistemul nervos central (orbire, comă).
Asocierea fuso-spirochetozica– infecţie mixtă cu bacterii anaerobe (Fusobacterium spp) şi spirochete, determină stomatita şi angina Vincent. Infecţia, relativ rară astăzi, se caracterizează prin leziuni ulcero-necrotice care pot fi acoperite de false membrane. Afectează mai frecvent adulţii decât copiii, în special pe cei cu igiena orală deficitară şi deficite locale sau sistemice ale apararii antiinfecţioase1;2.
Haemophilus influenzae(doar serotipul b are implicaţii în patologie), Streptococcus pneumoniae şi Staphylococcus aureus sunt microorganisme care, deşi frecvent izolate din exsudatul faringian şi secreţia nazală, nu au fost confirmate ca fiind implicate în etiologia faringitelor. Statusul de purtator pentru unul dintre aceste microorganisme, ca şi pentru Neisseria meningitidis, poate avea semnificaţie clinică pentru anumiţi pacienţi sau contacţii lor1;2.
Creşterea predominantă şi în cantitate mare în cultura a bacililor Gram negativ, a pseudomonadelor şi a levurilor (Candida albicans– levura din microbiota orofaringiană) poate avea semnificaţie clinică la nou născuţi, în cazul prematurilor, a pacienţilor spitalizaţi pentru boli grave, imunodeprimaţi sau a celor ce au urmat tratament antimicrobian care a indus disbioze importante2. De aici importanţa stabilirii unei bune comunicări între medicul clinician şi medicul de laborator în vederea cunoaşterii contextului clinic al pacientului.
Un caz particular de infecţie faringiană apare la copiii cu fibroză chistică, afecţiune ce trebuie menţionată în cererea trimisă laboratorului de către medicul clinician. Unul din produsele patologice acceptate în acest caz este exsudatul faringian profund, laboratorul comunicând prezenţa în orice cantitate a următorilor germeni: Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa şi Burkholderia cepacia4.