Pacienţii care prezintă manifestări de tract digestiv inferior (dureri abdominale, modificări ale tranzitului intestinal) necesită adesea investigaţii numeroase pentru diferenţierea unei tulburări funcţionale (sindrom de colon iritabil) de o afecţiune organică (boli inflamatorii intestinale, tumori).

Teoretic, obţinerea unor rezultate negative la reactanţii de fază acută (CRP- proteina C reactivă, VSH) ar trebuie să excludă cu mare probabilitate o afecţiune organică; cu toate acestea studiile efectuate au demonstrat că atât CRP cât şi VSH nu sunt markeri de mare acurateţe pentru diferenţierea sindromului de colon iritabil de bolile digestive organice1. Astfel, Vermeire şi colaboratorii săi au arătat că în colita ulceroasă se înregistrează adesea un răspuns CRP redus sau absent, în condiţiile în care există un proces inflamator activ10.

O explicaţie pentru această constatare ar putea fi legată de faptul că teste precum VSH, CRP, orosomucoid, număr de leucocite şi trombocite, interleukina-6, interleukina-1-beta, factor de necroză tumorală (TNF alfa) care reflectă consecinţele sistemice ale inflamaţiei, sunt nespecifice şi nu măsoară direct inflamaţia intestinală. Pacienţii diagnosticaţi cu boli inflamatorii intestinale pot avea teste de inflamaţie normale şi pe de altă parte, forme silenţioase de boală se pot asocia cu valori crescute9.

Având în vedere observaţiile menţionate s-a încercat o abordare alternativă a acestei probleme şi s-a recurs la evaluarea inflamaţiei intestinale prin analiza în materiile fecale a unor proteine derivate din neutrofile, cum ar fi calprotectina şi lactoferinul.

Calprotectina este o parte componentă importantă a citoplasmei granulocitelor polimorfonucleare (PMN), astfel că până la 60% din proteinele dizolvate în citosolul granulocitelor sunt reprezentate de această proteină non-glicozilată. A fost izolată pentru prima dată din granulocite de către Fagerhol şi denumită proteina L1; mai târziu a fost redenumită calprotectina datorită proprietăţilor sale de legare intracelulară a calciului, probabil cu rol în protejarea celulei de enzimele catalitice proprii precum şi de cele bacteriene4. De asemenea, ca urmare a legării zincului exercită un efect antibacterian direct prin inactivarea enzimelor vitale microbiene şi inducerea apoptozei. Astfel, calprotectina deţine o funcţie reglatoare în procesul inflamator şi are atât proprietăţi antimicrobiene cât şi antiproliferative. Este eliberată în lumenul intestinal în momentul activării leucocitelor sau ca urmare a degradării acestora8. Utilitatea diagnostică a calprotectinei fecale pentru un spectru larg de afecţiuni intestinale a fost studiată de mai multe grupuri de cercetători cu o concordanţă foarte bună a rezultatelor.

Potrivit unui studiu, la o valoare cut-off de 50 μg/g fecale testul de detectare a calprotectinei în materii fecale are o valoare predictivă pozitivă de 85%, valoare predictivă negativă de 68%, sensibilitate de 100% şi specificitate de 92%. Aceste date sugerează că determinarea calprotectinei fetale poate fi folosită ca un test screening pentru diferenţierea sindromului de colon iritabil de boli organice, deoarece nivelul de calprotectină este rareori normal la pacienţii cu boli inflamatorii intestinale şi cancer colorectal5.

In ceea ce priveşte monitorizarea pacienţilor cu boli inflamatorii intestinale mai multe studii au documentat importanţa calprotectinei fecale ca marker non-invaziv pentru evalurea activităţii inflamatorii. Astfel, într-un studiu care a inclus copii cu boli inflamatorii intestinale concentraţia calprotectinei în materii fecale s-a corelat semnificativ cu gradul de extindere macroscopică şi severitatea inflamaţiei colonice, iar normalizarea acestui marker a indicat vindecarea completă a mucoasei2.

Un alt studiu a evaluat rolul calprotectinei fecale ca marker predictiv al recăderilor clinice la pacienţii cu boli inflamatorii intestinale. Deoarece un număr semnificativ de pacienţi aflaţi în remisiune clinică cu valori crescute ale calprotectinei au suferit recăderi în decurs de 1 an s-a considerat că determinarea acestui marker poate fi utilă în identificarea pacienţilor (avand colită ulceroasă sau boala Crohn cu afectare colonică) cu risc crescut de recădere a bolii7.