In cursul procesului de degradare a cheagului de fibrina sub influenta plasminei sunt generate fragmente ce contin D-dimeri. D-dimerii sunt astfel considerati un marker al starii de hipercoagulabilitate si al fibrinolizei endogene, niveluri crescute fiind inregistrate la pacientii afectati de tromboze1;4.

D-dimerii sunt mai specifici pentru fibrinoliza decat produsii de degradare ai fibrinei care detecteaza de asemenea si produsii proteolizei directe a fibronogenului (fibrinogenoliza)4.

  • testul are valoare predictiva negativa pentru tromboza venoasa profunda a membrelor inferioare si tromboembolismul pulmonar in sensul ca obtinerea unui rezultat negativ la pacientii suspectati de aceste afectiuni exclude prezenta acestora intr-un procent de >90%. La pacientii din ambulator acest test constituie un instrument suplimentar, inclus in majoritatea algoritmelor, pentru excluderea  diagnosticului de tromboza venoasa profunda. O mentiune speciala trebuie facuta cu privire la utilitatea marker-lui in timpul sarcinii. Nivelurile plasmatice ale D-dimerilor cresc progresiv in cursul sarcinii si au o valoare predictiva slaba in excluderea diagnosticului de tromboza venoasa profunda dupa 20 saptamani de gestatie. In cursul travaliului D-dimerii cresc de obicei foarte mult, dupa care scad rapid la 3 zile post-partum si revin lent la valorile normale dupa aproximativ 4 saptamani. Incepand din acest moment testul isi recapata utilitatea sa5.
  • D-dimerii pot avea de asemenea valoare predictiva asupra riscului de recurenta a trombozeila pacientii cu un episod de tromboza venoasa profunda neprovocata in antecedente si fara defecte trombofilice majore; in conformitate cu algoritmul dezvoltat  recent „Vienna Prediction Model”, sexul pacientului, localizarea initiala a trombozei si nivelul D-dimerilor sunt luati in calcul pentru stratificarea pacientilor in functie de riscul scazut sau crescut de tromboza; astfel, persoanele de sex feminin, cu tromboza venoasa profunda localizata la nivelul gambei si nivelurile reduse de D-dimeri (masurate la scurt timp dupa intreruperea tratamentului anticoagulant) au risc scazut de recurenta a trombozei si nu prezinta indicatie de tratament anticoagulant de lunga durata; dimpotriva, sexul masculin, tromboza venoasa proximala si nivelurile crescute de D-dimeri se asociaza cu un risc crescut de recurenta a trombozei6.
  • D-dimerii constituie un marker sensibil pentru coagularea intravasculara diseminata (CID),fiind recomandati pentru confirmarea/ infirmarea unei suspiciuni de diagnostic, estimarea riscului potential la pacientii cu CID existent cat si pentru monitorizarea terapiei initiate3;4.
  • testul poate fi util pentru monitorizarea gradului de liza a cheagului in cursul terapiei trombolitice;
  • determinarea D-dimerilor reprezinta o analiza utila in investigarea pacientilor cu suspiciune de disectie acuta de aorta3.
  • o singura determinare de D-dimeri are o valoare predictiva importanta in ceea ce priveste supravietuirea in urmatorii 2 ani a pacientilor cu fibrilatie atriala cronica. Poate contribui de asemenea la alegerea unei terapii mai sustinute la pacientii cu niveluri initiale crescute de DD2.
  • s-a constatat ca DD constituie un factor de risc independent pentru mortalitatea cardiovasculara ce poate fi folosit pentru stratificarea pe grupe de risc a pacientilor cu insuficienta cardiaca2.
  • D-dimerii impreuna cu alti factori trombotici pot constitui factori de risc potentiali pentru boala coronariana2.
  • DD au fost identificati de asemenea ca markeri pentru trombofilia subclinica fiind utili in investigarea pacientelor cu infertilitate primara sau secundara neexplicata si trombofilie1;3. 
  • DD prezinta niveluri crescute la pacientele cu neoplasm mamar in concordanta cu stadiul tumorii, fiind utili in identificarea metastazelor ganglionare la pacientele cu neoplasm mamar operabil1;4.