Cortizolul este cel mai important glucocorticosteroid şi este esenţial pentru menţinerea mai multor funcţii ale organismului. Ca şi alţi glucocorticosteroizi, cortizolul este sintetizat în zona fasciculată a cortico-suprarenalei dintr-un precursor comun cu colesterolul. În sânge 90% din cortizol este legat de proteina de legare a corticosteroizilor (CBG – corticosteroid binding globulin) şi de albumină. Doar o mică parte din cortizol circulă nelegată, fiind liberă să interacţioneze cu receptorii3;4;6;7;9.

Cele mai importante efecte fiziologice ale cortizolului sunt creşterea glucozei sanguine (prin stimularea gluconeogenezei), precum şi acţiunea antiinflamatorie şi imunosupresivă5;9.

Sinteza şi secreţia de cortizol sunt controlate prin feedback negativ de către axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Dacă nivelul cortizolului este scăzut, hormonul de eliberare al corticotropinei (CRH-corticotropin releasing hormone) este secretat de hipotalamus, iar acesta determină eliberarea de ACTH din hipofiză. ACTH stimulează sinteza şi secreţia de cortizol în corticosuprarenală. Cortizolul însuşi acţionează printr-un mecanism de feedback negativ asupra hipofizei şi hipotalamusului. In plus, stresul determină creşterea secreţiei de cortizol4;6;7;9.

În mod normal concentraţia serică a cortizolului prezintă o variaţie diurnă. Concentraţiile maxime (pană la 700nmol/L) sunt observate dimineaţa, iar cele mai scăzute (care sunt aproximativ jumătate din cele matinale) se întâlnesc între orele 16 şi 20. De aceea pentru interpretarea rezultatelor este necesară cunoaşterea momentului recoltării3;6;7;9.

Pot fi efectuate şi teste de stimulare sau supresie. Testul de supresie cu dexametazonă (în cele 2 variante: 1 mg sau 8 mg) este utilizat pentru elucidarea cauzei unui nivel crescut de cortizol bazal. Testul de stimulare cu Cortrosyn (ACTH sintetic)  detectează insuficienţa corticosuprarenaliană1.

Recomandări pentru determinarea cortizolului

Dozarea cortizolului (bazal sau asociat cu teste de stimulare sau supresie) furnizează informaţii asupra funcţionalităţii corticosuprarenalei, hipofizei şi hipotalamusului. De asemenea, nivelul cortizolului este util în monitorizarea unor afecţiuni care se însoţesc de creşterea  acestuia (ex.: sindromul Cushing) sau de scăderea lui (ex.: boala Addison). Este util şi în monitorizarea unor tratamente (ex.: terapia de supresie cu dexametazonă în sindromul Cushing sau terapia cu cortizol în boala Addison)3;9.