Informaţii generale

Conţinutul total de fier al organismului este de aproximativ 3-3.5 g. Din acesta, ~2.5 g este conţinut în eritrocite şi în precursorii acestora din măduva osoasă. Gruparea prostetică a hemoglobinei este alcătuită din complexul fier-protoporfirină (hem) în care atomul de fier localizat central acţionează ca un stabilizator al oxihemoglobinei. Numeroase enzime şi coenzime necesită fier: peroxidaze, catalaze, citocromi, multe din enzimele ciclului Krebs, monoaminoxidaza2.

Fierul ingerat este absorbit în principal la nivelul tractului intestinal şi este stocat temporar la nivelul enterocitelor sub forma de Fe3+-feritină, un complex de hidroxid feric-fosfat feric ataşat de proteina apoferitină. În funcţie de necesităţile organismului fierul este eliberat în circulaţia sangvină unde este transportat sub forma de Fe3+ legat de proteina plasmatică transferină care la   pH-ul fiziologic prezintă o afinitate crescută pentru fier. Fiecare moleculă de transferină prezintă două situsuri de legare a fierului. În mod normal, numai o treime din situsurile de legare ale transferinei sunt ocupate. Cantitatea suplimentară de fier care poate fi legată de transferină este denumită capacitatea nesaturată sau latentă de legare a fierului (UIBC = unsaturated iron-binding capacity), iar suma dintre valoarea sideremiei şi UIBC constituie capacitatea totală de legare a fierului(TIBC = total iron-binding capacity). Astfel, TIBC reprezintă o determinare indirectă a concentraţiei transferinei3.