Beta 2 microglobulină (β2-M) este o proteină cu masa moleculară de 11,8 kDa, ce constituie lanţul uşor al antigenelor complexului major de histocompatibilitate (HLA) clasa I, fiind, prin urmare, prezentă în membrana tuturor celulelor nucleate. La persoanele sănătoase, beta 2 microglobulina este sintetizată la o rată relativ constantă în timpul proceselor de regenerare celulară, principala sursă de producere fiind limfocitul. Rinichiul reprezintă calea esenţială de eliminare a β2-M, la acest nivel având loc filtrarea glomerulară şi reabsorbţia tubulară. Timpul de înjumătăţire la persoanele sănătoase este de 40 minute.

Deoarece limfocitul este principala sursă de sinteză, toate afecţiunile caracterizate prin proliferare limfocitară, cum ar fi: infecţiile virale, bolile imune, mielomul multiplu, leucemiile limfocitare cronice, limfoamele Hodgkin şi non Hodgkin sunt asociate cu creşteri ale nivelului plasmatic de β2-M. In afecţiunile ce asociază o activare exagerată a răspunsului imun celular ca bolile autoimune, mononucleoza infecţioasă, episoadele de reject de transplant se înregistrează, de asemenea, valori ridicate ale β2-M.

Concentraţia plasmatică a β2-M poate creşte în infecţiile acute sau reactivate cu citomegalovirus, ca urmare a activării limfocitelor T supresoare sau citotoxice. 

Pacienţii cu SIDA, în special cei cu infecţii oportuniste, prezintă o valoare ridicată a β2-M în ser. Nivelul plasmatic al  β2-M este un marker util pentru monitorizarea terapiei cu  medicamente antiretrovirale, deoarece concentraţia sa plasmatică scade, ca răspuns la tratamentul cu AZT. Utilizarea acestei măsurători împreună cu numărătoarea limfocitelor CD4 este o modalitate eficientă de a calcula probabilitatea ca o persoană infectată cu HIV să dezvolte SIDA în următorii trei ani. Cu toate că unele studii indică un nivel crescut al β2-M în LCR la pacienţii HIV pozitivi cu afectare neurologică, acest lucru nu oferă informaţii ce ar putea fi utile în stabilirea unui tratament adecvat.

Determinarea β2-M este un bun indicator atat în monitorizarea evoluţiei bolii cât şi în evaluarea rezultatelor tratamentului, deoarece nivelul seric al proteinei se corelează direct cu activitatea limfocitelor3;4;5;6. 

Recomandări pentru determinarea beta 2 microglobulinei – monitorizarea evoluţiei şi evaluarea terapiei în mielomul multiplu, boala Hodgkin, limfomul non-Hodgkin şi leucemia limfatică cronică; monitorizarea progresiei infecţiei cu HIV; detectarea episoadelor de reject după un transplant allogenic de măduvă hematogenă; detectarea infecţiei incipiente cu CMV; monitorizarea funcţiei renale după transplant4.