Borrelia burgdorferi (B.b.) face parte din ordinul Spirochaetales, familia Spirochaetaceae, genul Borrelia si a fost izolata in 1982 din intestinul capusei Ixodes dammini, de Dr. Willy Burgdorfer al carui nume il poarta2.

Studiul diferentelor antigenice dintre tulpinile izolate in America si Europa a permis recunoasterea implicarii in patologia umana a trei genospecii care alcatuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate in America de Nord), B. garinii si B. afzelii. In Europa circula toate cele trei genospecii, dar predomina B. garinii si B. afzelii1;2;4. In plus fata de cele 3 genospecii mentionate s-a constatat recent implicarea, in unele cazuri din Europa, si a unei alte specii: Borrelia spielmanii3.

Odata cu descifrarea genomului bacterian al Borreliei s-au evidentiat numeroase antigene cu rol important in patogenie si diagnostic2.

Acest test este folosit ca metoda de confirmare (confirma prezenta anticorpilor IgM si  IgG specifici fata de bacteriile apartinand grupului Borrelia burgdorferi sensu lato), a rezultatelor pozitive si echivoce obtinute la testele de screening imunoenzimatice1;2;3;4.

Antigenele specifice sunt produse cu ajutorul unor tulpini de E coli recombinate. In comparatie cu lizatul conventional, folosirea proteinelor recombinate prezinta avantaj prin faptul ca este mimata exprimarea antigenica in vivo si este oferita in acelasi test o combinatie de antigene de la cele patru genospecii de Borrelia.

Spre deosebire de testele screening, testul de confirmare permite prin separarea electroforetica a antigenelor, o detectie a anticorpilor asociati cu diferite etape ale infectiei.  Astfel, antigenele OspC si  p41 sunt asociate cu raspunsul imun de tip IgM, in timp ce antigenele p100, p39 si p18 sunt markeri cert asociati cu raspunsul imun de tip IgG. Producerea de anticorpi fata de VlsE este detectata tot ca un raspuns de tip IgG2;3;4.