Anticorpii anti-U1RNP sunt îndreptaţi împotriva particulelor ribonucleoproteice nucleare mici (snRNPs); spre deosebire de anticorpii anti-Sm, aceştia recunosc numai ribonucleoproteinele din clasa U1. Anticorpii anti-U1RNP, de obicei în concentraţie mare, constituie un marker serologic pentru boala mixtă de ţesut conjunctiv, prezenţa lor fiind absolut necesară pentru diagnostic (sensibilitate clinică de100%). Această afecţiune se caracterizează clinic prin prezenţa simultană de manifestări asociate mai multor boli reumatismale: sclerodermie, LES, polimiozită şi poliartrită reumatoidă.

În momentul depistării anti-U1RNP, boala de ţesut conjunctiv este adesea nediferenţiată.

În cursul evoluţiei bolii, pacienţii încep să întrunească treptat criteriile de diagnostic ale uneia sau mai multora din bolile mai sus menţionate. La majoritatea pacienţilor cu nivele mari de anticorpi se regăsesc simptomele principale a două afecţiuni; HLA-DR4 se asociază cu această categorie. La pacienţii care au concentraţii mici de anticorpi, predomină manifestările de boală lupică.

Anti-U1RNP persistă îndelungat, concentraţia lor fiind variabilă, în funcţie de gradul de activitate a bolii. Acest tip de autoanticorpi mai poate apărea cu prevalenţă redusă (25-40%) şi în LES, adesea, împreună cu anti-Sm. Pacienţii cu boală lupică care prezintă anti-U1RNP au o evoluţie clinică mai uşoară, afectarea renală fiind mai rar întâlnită3.

Recomandari pentru deterninarea anticorpilor anti-U1RNP

Suspiciune de:

• boala mixtă de ţesut conjunctiv
• LES
• sclerodermie
• poliartrită reumatoidă
• polimiozită2;3