Anticorpii anti-SLA (engl. soluble liver antigen) au fost descrişi în 1987 ca fiind îndreptaţi împotriva  unei proteine din citosol care se găseşte în concentraţii crescute în ţesutul hepatic şi renal. Anti-LP (engl. liver-pancreas) au fost descrişi înaintea anti-SLA (1981), de către un grup diferit de cercetători, ca având reactivitate faţă de o proteină solubilă dintr-un lizat omogen de ficat şi pancreas. Ulterior s-a demonstrat  că anti-SLA si anti-LP sunt  identici (anti SLA/LP) şi că antigenul ţintă este reprezentat de o proteină citosolică de 50 kDa ce este implicată în biosinteza seleno-proteinelor. Este vorba de O-fosfoseril-ARNt: selecisteinil-ARNt sintaza, denumită internațional SepSecS, care catalizeză ultima etapă în sinteza seleno-cisteinei.

Anti-SLA/LP sunt detectați izolat sau împreună cu anticorpii antinucleari (ANA) şi/sau anticorpii anti-mu;chi neted (ASMA) la pacienţii cu hepatită autoimună tip 1, având o prevalenţă de 15-30% și fiind asociați cu o evoluție mai severă a bolii, cu necesitatea unui perioade mai îndelungate de tratament pentru suprimarea activității inflamatorii, cu o rată de recăderi mai mare la întreruperea corticoterapiei, cu o frecvență mai mare a transplantului hepatic precum și cu o mortalitate mai ridicată prin insuficiență hepatică. Din perspectiva clinică, determinarea acestor anticorpi este utilă în principal la pacienții care nu prezintă markerii clasici de boală, contribuind semnificativ la reducerea numărului de cazuri de hepatită criptogenică sau de hepatită autoimună cu autoanticorpi negativi.

A fost înregistrată o variație semnificativă a prevalenței anti-SLA/LP în diverse grupuri etnice, sugerând existența unor factori genetici predispozanți. Astfel, acești autoanticorpi au fost asociați cu HLA A1-B8 în populația germană și cu HLA DRB*0301 în Marea Britanie și USA.

Depistarea țintei antigenice a dus la dezvoltarea unor tehnici ELISA și imunoblot ce sunt capabile sa detecteze cu sensibilitate și specificitate ridicată anti-SLA/LP.

În plus, a fost identificată o corelaţie semnificativă între serurile ce prezintă anti-SLA/LP şi anti-Ro-52, în sensul că pacienţii anti-SLA/LP şi anti-Ro-52 pozitivi au o activitate crescută a bolii hepatice şi o evoluţie mai severă. Se presupune că prognosticul nefavorabil asociat cu anti-SLA/LP s-ar datora prezenței concomitente a antiRo-521;2;3;4;5;6.