Informaţii generale şi recomandări

Boala celiacă se caracterizează printr-o intoleranţă cronică la fracţiunile solubile în alcool ale glutenului: gliadinul din grâu şi prolaminele din orz, secară şi ovăz. Dintre acestea, gliadinul reprezintă cel mai toxic component al glutenului. Modificările histopatologice de la nivelul intestinului subţire sunt reprezentate de: infiltrat limfocitar, hiperplazia criptelor şi atrofia vilozităţilor intestinale.

Tabloul clinic al bolii este extrem de heterogen, de la forma clasică cu tulburări gastrointestinale severe şi sindrom de malabsorbţie până la forme silenţioase/asimptomatice şi latente, cele din urmă având potenţial de a dezvolta manifestări clinice.

Dermatita herpetiformă constituie o manifestare extraintestinală particulară a intoleranţei la gluten.

Printre categoriile de pacienţi cu risc crescut de a dezvolta boala celiacă se numără rudele de gradul I ale celor cunoscuţi cu această afecţiune, pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent, sindrom Sjögren, sindrom Down, deficit selectiv de IgA. Boala celiacă a fost de asemenea descrisă şi la unele persoane cu manifestări neurologice de cauză incertă: ataxie cerebeloasă, neuropatie, epilepsie, migrenă.

Afecţiunea netratată se asociază cu o rată de morbiditate şi mortalitate crescute, datorită posibilităţii dezvoltării unor tumori maligne gastrointestinale. Atât modificările histopatologice cât şi simptomele se remit după introducerea unei diete fără gluten.