Anticorpii anti-mușchi neted (engl. anti-smooth muscle antibodies, ASMA) se asociază cu afecţiuni autoimune ale ficatului şi căilor biliare. Prevalenţa ASMA în hepatita autoimună de tip 1 este de aproximativ 70%, pe când în ciroza biliară primitivă este de 20-30%. Epitopii ţintă pentru aceşti autoanticorpi sunt reprezentaţi de actină (86% din cazuri) dar şi de alte componente ale citoscheletului cum arf fi tubulina, vimentina, desmina, troponina și tropomiozina (14% din cazuri).

În hepatita autoimună de tip 1, principala ţintă antigenică pentru ASMA este forma filamentoasă a actinei (actina F). Prezenţa anticorpilor anti-actină este relevantă în special la pacienţii pediatrici, unde pot fi singurul marker al bolii (chiar în titruri mici). Studiile efectuate au arătat că acest tip de anticorpi este asociat cu un debut al bolii la o vârstă mai tânără, haplotipul HLA-A1-B8-DR3, o frecvenţă mai mare a eşecului terapeutic şi a mortalităţii prin boală hepatică şi cu necesitatea efectuării precoce a transplantului hepatic, în comparaţie cu pacientii care sunt diagnosticaţi cu hepatită autoimună tip 1, dar nu prezintă anticorpi anti-actină.

În cursul terapiei imunosupresoare se constată dispariţia ASMA la majoritatea pacienţilor; cu toate acestea statusul serologic nu poate avea valoare predictivă asupra ratei de recaderi la întreruperea corticoterapiei. Mai mult, atât titrul iniţial al anticorpilor cât şi dinamica lor în cursul bolii nu reprezintă markeri de prognostic pentru hepatita autoimună de tip 1.

În concluzie, ASMA nu sunt implicati in patogenia bolii şi de aceea determinarea lor are mai mult valoare diagnostică decât prognostică.

Performanța diagnostică a ASMA se îmbunătățește dacă sunt prezenți concomitent și anticorpii anti-nucleari (ANA)1;2;3;4;5;6.

Recomandări pentru determinarea ASMA – suspiciune clinică de hepatită autoimună activă (hepatită acută sau cronică de etiologie neprecizată, inclusiv în cazul disfuncției grefei după transplantul hepatic).

Mențiune: În 25-34% din cazuri hepatita autoimună este asimptomatică, de aceea testarea autoanticorpilor trebuie luată în considerare în prezența unor modificări ușoare, recent depistate, ale activității enzimelor hepatice. Întârzierea diagnosticului și în consecință a tratamentului adecvat poate conduce la scăderea ratei de supraviețuire la 10 ani, comparativ cu fomele severe de hepatită autoimună tratate corespunzător3;4;5;6.