Borrelia burgdorferi (B.b.) face parte din ordinul Spirochaetales, familia Spirochaetaceae, genul Borrelia si a fost izolata in 1982 din intestinul capusei Ixodes dammini de catre Dr. Willy Burgdorfer, al carui nume il poarta2.

Studiul diferentelor antigenice dintre tulpinile izolate in America si Europa a permis recunoasterea implicarii in patologia umana a trei genospecii care alcatuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate in America de Nord), B. garinii si B. afzelii. In Europa circula toate cele trei genospecii, dar predomina B. garinii si B. afzelii1;2;5;9;10.

Boala Lyme este o afectiune multisistemica aparuta dupa muscatura de capusa infectata cu Borrelia burgdorferi.

Manifestarile neurologice pot aparea din primul stadiu al bolii. Aproximativ 15% dintre pacientii netratati dezvolta in primele 3 luni meningita acuta aseptica. Simptomele apar, de obicei, la 2-10 saptamani dupa infectare si se caracterizeaza prin: cefalee, redoare de ceafa sau fotofobie. Afectarea meningiana poate fi insotita de radiculoneuropatii craniane sau periferice, perechea VII de nervi cranieni fiind cea mai afectata. Paralizia faciala bilaterala poate fi intalnita la 35% din pacienti. Neuropatia craniana mai poate afecta perechile: II, III, IV, V, VI, VIII. Cand este afectat nervul optic pacientii prezinta edem papilar si reflex Argyll-Roberson abolit.

In stadiul 2 al bolii apar manifestari ale sindromului Bannwarth (meningopolinevrita de capusa, meningoradiculita limfocitara sau meningita limfocitara cronica), ce includ nevrita craniana fara cefalee si pleiocitoza limfocitara.

Stadiul 3 al bolii se caracterizeaza prin: encefalopatie, neuropatie senzitiva periferica si encefalomielita.

Encefalopatia borreliozica este cea mai frecventa forma si se manifesta ca o stare confuzionala usoara insotita de tulburari de memorie, de concentrare, de somn, de personalitate sau de vorbire, ce apare la o distanta de luni sau ani de la infectare. Depresia si iritabilitatea sunt de asemenea manifestari comune.

Encefalomielita indusa de  Borrelia este o manifestare rara, dar severa si lent progresiva, care apare in cadrul formei diseminate de boala. Simptomele pot progresa treptat sau intr-un model recurenta – remisie, cu o ameliorare partiala dupa atacuri. Manifestarile clinice cele mai comune sunt hemipareza, ataxia, convulsiile, tulburarile cognitive, disfunctiile vezicii urinare si pierderea auzului. Mielita este prezenta la 50% dintre pacientii. Parapareza sau tetrapareza spastica progresiva sunt forme comune de boala in acest stadiu.

Pacientii cu neuropatie periferica raporteaza de obicei parestezii intermitente, iar cea mai frecventa constatare in urma examinarii este scaderea sensibilitatii vibratorii a extremitatilor.

Manifestarile psihice sunt controversate si includ depresie, anxietate, psihoze  (schizofrenie, tulburare bipolara si dementa)3;8.

Sinteza intratecala de anticorpi anti-Borrelia IgG si IgM este de obicei observata la 3-6 saptamani de la infectie, la 60-90% dintre pacienti7. Prezenta intratecala a anticorpilor specifici trebuie evaluata luand in considerare variabilele esentiale ale lichidului cefalo-rahidian, cum ar fi: celularitatea, concentratia totala a anticorpilor IgG si IgM, concentratia albuminei. Pentru o cuantificare mai veridica a sintezei intratecale de imunoglobuline, trebuie aplicata o functie hiperbolica pentru a distinge intre fractiunile proteice derivate din sange si, respectiv, SNC prezente in LCR (diagrama lui Reiber)6.

Studii recente propun ca 4 din urmatoarele 5 criterii sa fie prezente pentru a stabili diagnosticul de neuroborrelioza:

  • lipsa antecedentelor de neuroborrelioza;
  • anticorpi anti-Borelia burgdorferi in LCR;
  • index de specificitate a anticorpilor (ASI) pozitiv;
  • raspuns favorabil clinic dupa tratament antibiotic corespunzator;
  • absenta unui diagnostic alternativ8.