Bartonella henselae este un bacil gram negativ mic, mobil, aerob, ce se transmite la om prin  inoculare (zgarietura sau muscatura pisicilor) sau in urma contactului cu saliva sau secretiile animalului, la nivelul unor leziuni cutanate preexistente.

Boala ghearelor de pisica (boala zgarieturilor de pisica) se caracterizeaza printr-o leziune cutanata primara, limfadenopatie locala, febra si evolutie autolimitanta.

Initial considerata o afectiune rara, este acum o cauza comuna a limfadenopatiei la copiii si adultii tineri. 80% dintre copiii cu varste intre 3 si 12 ani prezinta anticorpi anti-Bartonella in ser.

Dupa o perioada de incubatie de 3-10 zile (2 zile – 8 saptamani), la locul inoculului apar leziuni maculo-papulare pruriginoase, care se transforma ulterior in vezicule, pustule si apoi cruste care se detaseaza in cateva zile. Dupa 1-3 saptamani, manifestarile cutanate sunt insotite de limfadenopatie regionala ce poate cuprinde unul sau mai multi ganglioni limfatici. Mai frecvent afectati sunt ganglionii situati axilar si epitrohlear (46%),  cervical, submandibular (26%), urmati de cei femurali si inghinali (17,5%), preauriculari (7%) si claviculari (2%). In 10-20% din cazuri, limfadenoptia poate fi generalizata. La persoanele imunocompetente, boala se remite spontan in decurs de 2-4 luni si doar in cazuri rare poate avea o evolutie cronica, ce dureaza pana 2 ani.

Leziunile loco-regionale sunt adesea insotite de manifestari generale: febra, frisoane, cefalee, mialgii, artralgii sau fenomene digestive.

In 5-25% din cazuri boala ghearelor de pisica se manifesta prin forma atipice:

  • sindromul oculoglandular Parinaud, caracterizat prin conjunctivita granulomatoasa si limfadenopatie preauriculara;
  • neuroretinita – pierderea vederii unilateral, fara durere, cu scotoame centrale si refacere dupa 1-3 luni;
  • encefalopatie acuta – cefalee cu progresie rapida spre letargie si coma. Evolutia este, in general, autolimitanta, fara sechele neurologice;
  • endocardita;
  • hepatita granulomatoasa;
  • granulomul splenic;
  • leziuni osteolitice;
  • eruptii cutanate, eritem nodos si vasculita.

La pacientii imunocompromisi  sever, infectia cu Bartonella henselae se manifesta cu febra  persistenta sau recidivanta cu bacteriemie, angiomatoza bacilara sau pieloza bacilara.

Angiomatoza bacilara este o boala vasculoproliferativa ce afecteaza orice organ, dar care apare mai frecvent la nivelul pielii si a tesutului subcutanat. Se manifesta prin numeroase leziuni cutanate superficiale sau profunde, de dimensiuni variate, ce se prezinta ca noduli sau papule eritematoase sau petesiale. La nivel visceral pot apare microabcese hepatice sau splenice, leziuni litice ale maduvei, care confera un prognostic nefavorabil.

Leziunile vasculare se caracterizeaza prin proliferare la nivelul vaselor mici, cu aparitia unor celule endoteliale cuboidale, separate de o stroma edematoasa, mucinoasa  sau fibroasa,  care contine neutrofile si microcolonii granulare de Bartonella.

Diagnosticul pozitiv al infectiei cu Bartonella henselae se stabileste pe baza datelor epidemiologice, clinice si examenelor serologice1;2;3.

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti- Bartonella  diagnosticul rapid al infectiei cu Bartonella, in special in contextul prezentei unor zgarieturi de pisica in antecedente4.