nformatii generale

Amoniacul, principalul produs al catabolismului amino-acizilor, este sintetizat prin actiunea bacteriilor asupra proteinelor intestinale si hidroliza glutaminei in rinichi. In mod normal, ficatul inlatura cea mai mare cantitate de amoniac prin circulatia portala si transforma amoniacul in uree (ciclul ureei Krebs-Henseleit) care apoi este excretata in urina. Acest proces de formare a ureei este esential pentru organism, deoarece nivelurile crescute de amoniac in sange afecteaza echilibrul acido-bazic si activitatea cerebrala1.

La pH-ul fiziologic, amoniacul este prezent aproape in intregime sub forma sa ionizata (NH4+). Hiperamoniemia este rezultatul tulburarilor structurale sau functionale ale metabolismului azotat hepatic5.

Recomandari pentru determinarea amoniacului

-diagnosticul sindromului Reye;

-stabilirea evolutiei hepatopatiilor severe si a raspunsului acestora la tratament;

-chimioterapie agresiva (poate conduce la hiperamoniemie chiar in absenta unei disfunctii hepatice);

-terapia cu acid valproic (poate conduce la hiperamoniemie tranzitorie, in special la copii);

-anumite anomalii metabolice ereditare (deficit de ornitin-carbamoiltransferaza, citrulinemie, acidurie arginin-succinica);

-cazuri inexplicabile de letargie si varsaturi, de encefalopatie sau la orice nou-nascut cu deterioare neurologica de cauza incerta;

-monitorizarea pacientilor cu alimentatie parenterala totala1;3;5.