Acidul 5-hidroxi-indolacetic (5-HIIA) este principalul metabolit urinar al serotoninei, o amină biologic activă produsă în mod normal de celulele argentafine din tractul gastrointestinal. Funcţia acestor celule constă în reglarea contracţiei musculaturii netede şi a peristaltismului intestinal, serotonina fiind în esenţă un hormon vasoconstrictor.

Determinarea 5-HIIA în urină are utilitate în diagnosticul tumorilor carcinoide, caracterizate printr-o creştere semnificativă a acestui metabolit urinar2.

Tumorile carcinoide fac parte din categoria tumorilor neuroendocrine, având o incidenţă scăzută în populaţie şi o evoluţie lentă. Cele mai frecvente grupe de vârstă afectate sunt: 15-25 ani şi 65-75 ani. Tumorile se dezvoltă cel mai adesea sporadic, însă există câţiva factori de risc:

  • neoplazia endocrină multiplă de tip 1 (MEN1) asociată în 10% din cazuri cu tumori neuroendocrine pulmonare, ale timusului şi stomacului;
  • sindromul von Hippel-Lindau asociat în 15% din cazuri cu tumori pancreatice de origine neuroendocrină;
  • neurofibromatoza de tip I (boala von Recklinghausen) asociată în cazuri rare cu tumori carcinoide ale duodenului.

Din punct de vedere histologic, tumorile carcinoide se dezvoltă din celulele enterocromafine (Kulchitsky); în funcţie de locul de origine a tumorii se clasifică în:

  • tumori derivate din partea cranială a tubului digestiv primitiv: pancreatice, duodenale, gastrice, bronşice;
  • tumori derivate din partea medială a tubului digestiv primitiv: jejunale, ileale şi la nivelul apendicelui;
  • tumori derivate din partea caudală a tubului digestiv primitiv: în colonul ascendent şi rect;
  • tumori cu alte origini: timice, ovariene, renale, mamare.

Tabloul clinic este adesea nespecific, iar în unele cazuri tumorile sunt depistate întâmplător cu ocazia intervenţiilor chirurgicale pentru apendicită şi ocluzie intestinală. Doar 10% dintre pacienţi prezintă simptome şi semne clinice tipice sindromului carcinoid: flushing, diaree, dureri abdominale, hepatomegalie (metastazele hepatice sunt frecvente), bronhospasm şi afectare cardiacă (fibroză valvulară). Simptomele sunt induse de eliberarea de substanţe neuroendocrine1. Alături de serotonină, tumorile carcinoide mai pot determina o excreţie crescută de triptofan, 5-hidroxitriptofan şi histamină. Ocazional sunt secretaţi şi alţi compuşi cum ar fi: ACTH, gastrină, insulină, polipeptid intestinal vasoactiv (VIP) şi calcitonină.

Producţia de serotonină şi metabolismul acestui hormon sunt influenţate de ţesutul de origine a tumorii. Astfel, tumorile derivate din partea medială a tubului digestiv primitiv, cum ar fi cele ileale, conţin şi eliberează de obicei cantităţi mari de serotonină, care însă nu se reflectă într-o creştere proporţională a eliminării de 5-HIIA în urină, deoarece aceasta este metabolizată într-o cantitate redusă. Pe de altă parte, tumorile bronşice, pancreatice, duodenale sau biliare produc cantităţi mari de serotonină care este oxidată intratumoral în 5-HIIA şi în aceste cazuri excreţia metabolitului este mult mai mare decât cea suspectată clinic. Carcinoidele rectale rareori produc cantităţi crescute de serotonină sau 5-HIIA.

Există o corelaţie slabă între nivelul de 5-HIIA urinar şi severitatea clinică a sindromului carcinoid. Studii recente confirmă însă utilitatea sa ca factor de prognostic al bolii5.